* tânărul inginer Marius Mihai parcurge zilnic circa 60 de kilometri, de la Măcin, până la Salcia, în Insula Mare, unde se află stația de pompare pe care o are în grijă * în condițiile dificile impuse de lipsa lucrărilor de decolmatare a fluviului Dunărea - lucrări care se lasă așteptate de 30 de ani încoace - Marius reușește să asigure buna funcționare a sistemului de irigații de care depinde imensa suprafață arabilă din IMB * el spune că, chiar dacă i s-ar oferi un loc de muncă mai ușor, n-ar pleca de la ANIF Brăila, pentru că vrea să lase ceva bun și trainic în urmă
Indiscutabil, distrugerea economiei și starea precară a învățământului românesc și-au pus puternic amprenta și asupra asigurării cu forță de muncă bine și superior calificată. Suntem în Uniunea Europeană țara cu cei mai mulți analfabeți, iar tinerii specialiști se confruntă cu lipsa locurilor de muncă și pleacă în lumea largă pentru un salariu și o viață mai bună. Unii, după ce statul a cheltuit serios cu ei în facultăți, preferă un birou călduț sau cine știe ce ocupații. Nu mai există repartițiile obligatorii acolo unde ar fi nevoie (îndeosebi la țară), de medici, ingineri etc. Unii patroni (fără studii dar puși pe profit) devin adevărați exploatatori. Pe de altă parte, tot felul de subvenții și ajutoare date din interes politic au promovat nemunca. Și exemplele pot continua, pentru a contura tabloul existent în prezent pe piața muncii din România, în general, și din Brăila, în particular.
În atari condiții, te minunezi de cazurile foarte rare când întâlnești, de exemplu, un absolvent de facultate care, cu dăruire și prin eforturile de a deveni un bun specialist, face cinste familiei dar și instituției unde lucrează.
În vârstă de 33 de ani, Marius Mihai, din Măcin, este angajat al sucursalei Brăila a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF). A absolvit Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din București, cu specializarea în Ingineria Mediului în Agricultură și Dezvoltare Rurală. Are master în îmbunătățiri funciare, din 2014, și este licențiat în drept. În timpul facultății, nu i-a fost rușine să lucreze ca agent de vânzări, inclusiv în week-end. Au fost și situații când a trebuit să doarmă pe mesele /standurile dintr-un atelier. Și-a făcut practica în anul 2012 la o stație de tratare a apei din Măcin, iar din 2013 se angajează la ODD (Organizația de Desecare) Balca - Măcin, cu 1.149 hectare, încurajat fiind pe această cale de tatăl său, care activează la ANIF Tulcea din anul 1976. Perseverent și pentru a căpăta experiență, Marius lucra câte 4 ore pe zi la o Organizație a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (OUAI), fostul ODD, și alte 8 ore la îmbunătățiri funciare, într-o fermă agricolă.
Un început plin de dificultăți, greu depășite
Calculat la vorbă, și fără emfază, dar ascunzând o mare ambiție în ceea ce face, Marius ne spune că în acea perioadă de început a implementat un proiect pe Măsura 125, pentru modernizarea și retehnologizarea unui plot de irigații de la OUAI Măcin – Dunărea (comun cu Balca) pentru irigarea a 2.500 hectare. Și lucru rar întâlnit, a răspuns până la finalizarea, în 2016, de implementarea proiectului. Numai că, în ciuda eforturilor depuse pentru a ieși totul bine, la punerea în practică s-au constatat defecțiuni majore în tehnica și dotările uzate fizic și moral ale sistemului de irigat realizat în anii 1976 – 1977. “Era necesară înlocuirea și modernizarea infrastructurii de irigat. La pornirea stației, însă, alte probleme: acolo unde cedau conductele vechi și ciuruite de rugină, nici garniturile nu mai rezistau. Cu toate “cârpelile” și măsurile provizorii, “picau” și îmbinările, hidranții, iar pentru o minimă siguranță în exploatare se practica metoda stăpânirii avariilor (vorba vine) prin turnarea de beton în masiv, lucrându-se în condiții grele, cu noroiul și apa până la genunchi. Atunci, am trecut la întocmirea altui proiect, pe Sub –Măsura 4.3, pentru înlocuirea conductelor principale, secundare și antenelor de irigat, pe o lungime de 13,4 km din totalul de 31,3 km“, își aduce aminte Marius Mihai.
Navetă zilnică pe 60 de kilometri
Cu experiența acumultată în implementarea acelui proiect, tânărul s-a angajat, în 2019, la ANIF Brăila, sucursala renumită pentru cea mai mare suprafață la irigat din țară. Numai că noul loc de muncă a însemnat (atunci și acum) efectuarea navetei, cu mașina proprie și zilnic, între Măcin și Brăila (cu bacul), iar de la sediul ANIF cu un autovehicul al unității, trecând din nou Dunărea cu bacul IMB, până la Salcia – Frecăței, distanța totală fiind, dus și întors, câte 60 km/zi! Nu de puține ori prinzând abia seara ultimul bac. “Asta e, trebuie să ne onorăm obligațiile către beneficiarul care exploatează Insula Mare! Beneficiar cu care colaborez foarte bine și de la care primesc sprijin în situațiile dificile. Inclusiv când e să trec Dunărea între Frecăței și Turcoaia, pentru a scurta timpul și distanța celor 60 de kilometri ai navetei“, ne-a spus Marius.
Salcia - proba ”de foc” și de apă a lui Marius Mihai
Stația de Pompare și Repompare Salcia (SPR) de la Salcia, din Insula Mare a Brăilei, are o istorie destul de zbuciumată, dar interlocutorul nostru și-a demonstrat capacitatea de a depăși cu succes, și aici, alte provocări profesionale. Între anii 2000 - 2002, dar și după aceea, ANIF Brăila și insularii s-au confruntat cu situații limită. Astfel, acum aproape 25 de ani, întrucât Dunărea nu mai fusese dragată dinainte de 1989 (în prezent situația fiind la fel), apele fluviului au ajuns până la baza taluzului de la digul de apărare al Insulei, amenințând cu o catastrofă, inundarea a cel puțin 8.000 de hectare, cât are ferma Frecăței. S-a intervenit, de aceea, în regim de maximă urgență, inclusiv cu implicarea autorităților județene din Brăila. Practic, ditamai digul de apărare a fost… mutat cu circa zece metri în interiorul fermei, pe o lungime de un kilometru! Iar cu piatra și pământul de la vechiul dig s-a consolidat coronamentul celui nou.
Chiar și peste ani, când Stația de Pompare Salcia este modernizată și totul funcționează ca la carte, situația Dunării continuă să fie problematică din cauza lipsei acțiunilor de decolmatare. “Dacă atunci, la începutul anilor 2000, apa amenința furios de pe malul stâng, acum, tot din cauza dragajului neefectuat pe Dunăre, curenții fluviului s-au mutat pe malul drept, spre Dobrogea. Iar pe malul stâng, spre stație, fluviul a ajuns un biet pârâiaș. Foarte grav, deoarece fără un nivel și un debit normal al Dunării, în zona aducțiunii există riscul colmatării conductelor și distrugerii pompelor cu abraziuni (nisip). De aceea, provizoriu și pentru ca să nu rămânem vara fără apă, s-a excavat și adâncit zona aferentă conductelor de absorbție; până la o lucrare definitivă, condiționată de dragarea Dunării”, ne-a explicat Marius Mihai.
”Vreau să las ceva bun și trainic în urmă…”
La finalul discuției cu ing. Marius Mihai am aflat și alte lucruri/opinii interesante, dar și faptul că “indiferent de tentațiile ce mi se oferă, nu plec de la ANIF Brăila, deoarece am ambiția să las ceva bun și trainic în urmă. Motivat și de faptul că, în 2022, s-a depus o notă conceptuală pentru întreaga suprafață irigată a IMB de 65.000 ha, din care 44.000 ha necesită a fi modernizate. Iar cât privește relația mea cu conducerea ANIF Brăila, aceasta este una de respect reciproc, cu aprecierea muncii și o colaborare permanentă. Mă bucur de sprijinul celor cu experiență, iar opiniile (uneori, inerent contradictorii) îmi sunt de un real folos, fiindcă, numai argumentat și armonizate, ele țintesc și ajung la mai bunul mers al lucrurilor”, ne-a mai declarat tânărul inginer care face naveta zilnic, zeci de kilometri, până la locul său de muncă din Insula Mare.
