Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În urmă cu aproximativ trei săptămâni, când am scris despre Bălțile Brăilei, am primit un mesaj de la un iubitor de natură brăilean care îmi spunea că este interesant articolul dar nu prea scriu nimic despre gunoaiele lăsate de oameni peste tot. I-am spus că eu am amintit în acel articol despre această problemă, dar că ideea articolelor mele este să nu fim mereu negativiști. Văd peste tot, în mediul online, acolo unde toți suntem lei, comentariile critice la tot ceea ce se face sau nu în Brăila. I-am transmis brăileanului meu că voi scrie și despre gunoaie, că este o idee bună. Am stat și m-am gândit, am făcut sute de fotografii cu mizeriile lăsate de oameni peste tot pe malul bălților, a lacurilor, am mai scris despre asta și în vara anului trecut. Și ce credeți? Nu se întâmplă nimic. Pot scrie un articol săptămânal despre cei ce aruncă tot ce nu le mai este util pe malul lacurilor sau în locurile mai ferite, chiar și din oraș. Nu cred că reușesc să provoc decât indignare unora și plictiseală altora.
Am să vă spun că la finalul săptămânii trecute am plecat pe traseul meu preferat: Seaca – Comăneasca – Lacu Sărat I și II, normal, după păsări. A început migrația din ambele sensuri, atât cea a păsărilor oaspeți de iarnă cât și a celor oaspeți de vară. Este un spectacol inedit, am văzut berze venite la cuib (în satul Lacu Sărat), berze rotind în grupuri mari, parcă să ne spună că sunt bucuroase că ne văd iar. Aceasta perioadă este cea mai frumoasă din an, din punctul meu de vedere. Acum verdele este deosebit, miroase a primăvară în pomii deja înfloriți și vezi pe luciul apelor cum masculii de lebădă de vară curtează ca niște lorzi femelele. O imagine deosebită, parcă pictată de un artist celebru. Parcă trebuia să discutăm și de lucruri mai puțin frumoase, despre poluare, gunoaie etc. Acum pot face o diferență între locațiile private și locațiile aparținând de primăriile locale. Acolo unde merg eu, la Seaca, fiind o baltă privată, nu știu dacă gunoiul de grajd este adus de proprietarii bălții pentru a îngrășa terenurile din apropeiere sau chiar unii cetățeni profită de bunătatea proprietarilor și mai lasă ceva gunoi pe unde le vine.
Am plecat la Comăneasca, unde durerea este una fără limite, aici m-am inspirat pentru titlul articolului, deoarece povestea începe undeva anul trecut când, întâmplător sau nu, s-au decolmatat canalele și s-a ras tot stuful. Am sperat că lumea s-a liniștit, că lucrurile vor intra în normal, dar duminică am observat că se dăduse foc la tot stuful. Imaginea este una dezolantă, am făcut fotografii dar nu vreau să stric plăcerea privitorului de a admira o natură care a prins viață. Acum, din informațiile mele, din ceea ce zic localnicii care deplâng imaginea dezolantă, văzându-mă cu un aparat foto în mână, vin și povestesc cum acolo e semn rău, că unii vor să investească în oarece eoliene și păsările sălbatice le „stopau” investiția. Nu am informații legate de acest aspect, dar totuși stuful nu ia foc din senin, nici măcar vara la Â45 de grade. Cât despre gunoaie... saci cu gunoaie lăsați de oameni, cauciucuri, bidoane, mizerie fără număr.
Am plecat cu o tristețe în suflet. Anul acesta nu vor mai cuibări aici multe specii de păsări, deoarece unii au avut grijă să se întâmple asta.
La Lacu Sărat II, legat de gunoaie, în șanțul paralel cu lacul poți găsi diverse lucruri, de la o sobă de teracotă întreagă, la o bară de mașină și multe alte gunoaie ce prisoseau unora prin curte. Aici a apărut o altă problemă; cei care nu mai sunt mulțumiți să admire natura de pe picioarele lor au găsit un loc pe unde să intre cu mașinile de teren direct pe malul lacului II pentru a admira natura din mașină. Sau vin cu câini ce aleargă păsările sălbatice ce se odihnesc pe mal. Anul trecut am reușit să discut cu unii oameni care veneau cu motociclete și cu ATV-uri să se distreze, fără să se gândească la ceea ce pot distruge, de la specii de plante rare, la reptile, insecte sau să deranjeze păsările sălbatice.
Ceea ce am întâlnit în aceste trei locații se întâlnește cam peste tot în apropierea bălților, lacurilor sau pădurilor.
Dar să încheiem frumos, să ne bucurăm de faptul că a sosit o mare parte din păsările oaspeți de vară, iar păsările oaspeți de iarnă deja se adună în stoluri foarte mari pentru a pleca.
La Seaca, mii de limicole zburau pe luciul apei, parcă să ne ureze ”bine v-am găsit”. Călifarii au început să curteze femelele într-un ritual unic și câteva exemplare de cioîntors zburau agitate pe luciul apei. Dar și peste 2.000 de exemplare de gârlițe ce ne transmit că ne vom vedea și în iarna viitoare.
La Comăneasca, din cauza dezastrului produs, am văzut foarte puține păsări, vreo 15 exemplare de pițigoi de stuf, un cormoran mare și un vânturel roșu, doi pițigoi albaștri, iar pe cer nu mai puțin de 2.000 de exemplare de gârlițe ce plecau.
La Lacu Sărat II, din cauza faptului că apa este mare, am observat cele mai multe specii de păsări, cam 1.000 de gârlițe, vreo 250 de rațe lingurar, 150 rațe mari, 50 rațe mici, vreo 20 rațe fluierătoare, cârâitoare, rațe cu cap castaniu, vreo 10 lebede, vreo 50 de bătăuși, sitari de mal, cocoșari, pițigoi albaștri și un exemplar de rață de ghețuri, dar și câteva exemplare de rațe sulițar.
Aștept zilele din apropierea datei de 1 aprilie, ziua păsărilor, când voi merge iar să salut venirea păsărilor oaspeți de vară și miracolul migrației.
