Astăzi prăznuim Naşterea Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos, Preacurata Fecioară Maria.
La vremea potrivită, Domnul, Cel ce locuieşte în cer, vrând să Se arate pe pământ şi să vieţuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălăşluirea slavei Sale, pe Preacurata Maica Sa. Fecioara Maria era, după tată, din neam împărătesc, iar după mamă din neam arhieresc. Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se trăgea din vechiul neam împărătesc al lui Israel, iar pe mama sa o chema Ana. Cu toate că-şi ducea darurile de mulţumire, mai mult decât alţii, la Templul Lui Dumnezeu - ca un iubitor de Dumnezeu şi credincios înstărit ce era - Ioachim era defăimat pentru nerodire, căci şi el şi soţia lui erau sterpi şi nu puteau avea copii. De aceea, mâhnindu-se (el ducându-se la munte, iar soţia Ana în grădină) se rugau cu lacrimi Lui Dumnezeu, Care, ascultându-le ruga, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfânta Ana, maica Mariei, se trăgea cu neamul din Matan al douăzeci şi treilea, din neamul împăraţilor David şi Solomon. Matan a luat-o de soţie pe Maria, din neamul lui Iuda, şi a născut pe Iacov, tatăl lui Iosif Teslarul, precum şi trei fete: Maria, Sovi şi Ana. Maria a născut pe Salomi, Sovi a născut pe Elisabeta, iar Ana pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria. Deci Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este nepoata lui Matan şi a Mariei, iar Elisabeta şi Salomi erau nepoatele Anei de surori şi verişoare cu Fecioara Maria.
“Bucură-te, palatul cel cu totul fără de prihană al Împăratului tuturor! Bucură-te, sălăşluirea Lui Dumnezeu Cuvântului, căreia şi ţie, fiicei părintelui, Maicii Fiului, miresei Sfântului Duh, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, de la noi cei din ţărână, să fie cinstea şi slava în veci!” Amin.
