O nouă lovitură de teatru în povestea halucinantă a revendicării unei bucăţi din Piaţa Mare: cei care au locuit în imediata apropiere a zonei declară că, de când se ştiu, adică de prin anii '30, la intersecţia străzilor Griviţei cu Republicii nu au fost niciodată case, ci a funcţionat doar piaţa publică. Mai mult, vârstnicii urbei nu-şi aduc aminte ca vreodată străzile Griviţei şi Mihai Bravu să fi fost una şi aceeaşi. Ceea ce demonstrează, dacă mai era cazul, că încercarea de a forţa o retrocedare pe amplasamentul actualei pieţe de zarzavaturi şi flori este o aberaţie. În plus, ridică mari semne de întrebare cum de nimeni din Primărie nu s-a deranjat să facă o minimă verificare în acest caz ori să lămurească "greşeala" transformării adresei terenului revendicat în Piaţa Mare prin acreditarea ideii că la un moment dat, în istoria oraşului nostru, actuala stradă Griviţa s-a numit Mihai Bravu. Chestionat în acest subiect, Aurel Simionescu susţine foarte clar că este imposibil ca terenul pe care revendicatorul îl solicită să fie pe actualul amplasament al pieţei, numind actul adus ca dovadă în susţinerea pretenţiilor ca fiind "unul mai ciudat, (...) cum se făcea la 1890". De altfel, edilul-şef susţine că decizia sa prin care a dispus despăgubirea în bani a revendicatorului este justa măsură reparatorie în acest caz.
Povestea "strada Griviţa fostă Mihai Bravu"
Cazul solicitării de retrocedare în natură a unui teren de 1.200 mp pe actualul amplasament al Pieţei Mari sau Piaţa Halelor, denumirea oficială a pieţei, a devenit cunoscut după ce cotidianul nostru a publicat un material în care prezenta halucinanta poveste prin care se încearcă trecerea cu forţa în sectorul privat a aproape jumătate din sectorul de legume - flori de pe strada Griviţa. De altfel, pentru a reuşi poziţionarea lotului de 1.200 mp fix pe zona cea mai profitabilă a pieţei s-a ajuns până la încercarea grosolană de modificare a istoriei oraşului, în sensul acreditării ideii că strada Griviţei a fost cândva denumită Mihai Bravu. În fapt, la momentul de faţă există pe rolul Tribunalului Brăila un proces iniţiat de Vasile Stupic, revendicatorul unei bucăţi de 1.266 mp în zona Pieţei Mari. Bărbatul, domiciliat în prezent în Braşov, este unicul moştenitor al Rodicăi Stupic, cea care i-a fost soţie şi a cărei familie deţinuse la începutul secolului trecut un lot de teren în suprafaţă de circa 1.700 mp, având adresa "str. Regală nr. 176, colţ cu Mihai Bravu (Piaţa Poporului)". Notificarea privind cererea de retrocedare fundamentată pe baza Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată în 2005, când fostul primar Constantin Cibu a stabilit despăgubirea în bani a petentului. Numai că prin intermediul acestui act s-a strecurat, în mod voit sau nu, o "greşeală" privind adresa imobilului revendicat. Greşeala a fost ulterior "perfecţionată", fiind transformată succesiv în mai multe acte oficiale semnate de Iorga Stoian, secretarul Primăriei, fostul primar Constantin Cibu, actualul primar Aurel Simionescu şi de şefa juriştilor Primăriei, Angelica Pamfil. Astfel, s-a ajuns ca, în prezent, adresa imobilului pentru care Stupic se luptă în instanţă să fie "fosta str. Regală nr. 176 (actualmente str 1 Decembrie 1918) colţ cu str. Griviţei (fostă str. Mihai Bravu)". Mai trebuie făcută menţiunea că din întreg lotul de 1.701 mp pentru care s-a făcut notificarea iniţială, petentului i s-a acordat în compensaţie un loc de casă de 435 mp situat pe strada Poporului, nr. 20.
"Niciodată în zona respectivă nu a fost altceva decât piaţă"
Cea mai recentă mărturie care vine să demonteze eşafodajul halucinant prezentat mai sus şi prin care se încearcă, după scenariul din Concordia, spolierea Pieţei Mari de terenurile cele mai "bănoase", vine din partea unei familii care a locuit chiar în imediata apropiere a pieţei. Dovada că mărturia ei este reală şi conformă cu realitatea anilor 1930 până în zilele noastre este aceea că familiei respective i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui lot de 1.200 mp pe actualul amplasament al pieţei de legume-fructe destinate exclusiv producătorilor. Mai precis este vorba de sectorul de pe strada Griviţa vis-a-vis de Şcoala nr. 10. Pe acel loc familia Costescu a deţinut o casă cumpărată la începutul secolului trecut chiar de la celebra familie Lykiardopulos. Angela Bârjovanu, fostă Costescu înainte de căsătorie, a revendicat terenul la câţiva ani după înlăturarea de la putere a comuniştilor, iar cu stăruinţe şi lupte cu birocraţia a reuşit să determine Primăria Brăila să-i ofere la schimb un alt lot de teren într-o zonă bună a oraşului. "Încă de prin '94 am cerut înapoi terenul pe care familia mea l-a deţinut pe actualul amplasament al sectorului de legume-fructe destinat producătorilor agricoli, cu adresa strada Regală colţ cu Griviţa, numerele 162 şi 164. Dacă ar fi să discutăm pe denumirea din prezent a străzilor, adresa era Griviţei colţ cu strada Halelor. Părinţii mei aveau o casă şi o curte imensă, cu două intrări: una prin Griviţa, unde de altfel aveau şi prăvălie, iar a doua prin actuala strada Halelor. De fapt, intrarea dinspre strada Halelor dădea exact în spatele Pieţei Mari, în dreptul sectorului legume-zarzavaturi şi flori. În acea casă m-am născut în 1939 şi am copilărit, dar niciodată în zona respectivă nu a fost altceva decât piaţă. Mi-aduc aminte că deschideam poarta şi în faţa noastră erau tarabele zarzavagiilor, care veneau în fiecare dimineaţă cu marfă proaspătă", ne-a declarat Angela Tatiana Bârjovanu.
"După naţionalizare, familia mea a stat cu chirie în propria casă"
În plus, îşi aminteşte cu acurateţe "perioada neagră", aşa cum o numeşte, imediat după naţionalizarea imobilului, în 1950, când familia sa a fost nevoită să se restrângă în doar câteva cămăruţe în care a stat cu chirie, restul camerelor fiind închiriate unor familii de romi sau amenajate ca spaţii comerciale. "Familia mea a stat aproape 20 de ani cu chirie în propria casă, de fapt în doar câteva camere ale casei, până prin anii '70, când casa a fost demolată. Ajunsesem să fim trataţi ca străini în propria casă şi nu vă spun ce fel strigau după noi când intram în curte oamenii pe care statul i-a băgat în casa noastră după naţionalizare", povesteşte Angela, ştergându-şi încet lacrimile. "Ca să revin, piaţă a fost acolo de când mă ştiu, n-au fost niciodată case şi de aceea mi se pare cel puţin ciudată încercarea de a pune mâna pe zona respectivă, spunându-se că acolo a fost casă", a spus Angela. De asemenea, femeia povesteşte cu mândrie că a luptat singură pentru a-şi recupera terenul pe care familia sa a avut casă. "M-am luptat timp de 12 ani până când, în 2006, primarul a semnat o decizie prin care eram despăgubită pentru terenul pe care a fost casa părintească, oferindu-mi-se la schimb un teren pe şoseaua Buzăului vis-a-vis de Billa, lot pe care l-am vândut. Acum, mai am în litigiu problema legată de despăgubirea pentru casele demolate, când s-a construit pe locul nostru actuala piaţă a producătorilor. Dosarul este în lucru pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi zace acolo de mai mulţi ani, fără să avanseze în vreun fel lucrurile", ne-a povestit Angela Bârjovanu.
În altă ordine de idei, important de menţionat ar fi că în Arhivele Naţionale au fost descoperite documente datate 1939, care atestă proprietatea publică a municipiului încă din 1874 asupra lotului de peste 17.000 mp, actualul amplasament al Pieţei Mari.
Aurel Simionescu: "Locul ăla a fost mereu Piaţa Halelor!"
* edilul spune că îşi menţine decizia privind despăgubirea în bani a revendicatorului * mai mult, declară că Stupic nu a adus nicio dovadă că terenul pe care îl solicită este cel din Piaţa Halelor *
Referitor la această situaţie, şi primarul Aurel Simionescu afirmă că, din punctul său de vedere, este imposibil ca terenul cu pricina să fi fost vreodată situat în Piaţa Halelor şi că în niciun caz nu va fi vorba de vreo retrocedare în natură: "Practic, cetăţeanul respectiv nu are nicio dovadă că terenul pe care îl solicită este cel din Piaţa Halelor. Eu i-am cerut să vină aici, în Brăila, să vedem dacă mai are şi alte documente care să ateste acest lucru. Dispoziţia mea însă a fost clară, să se acorde despăgubiri. Locul ăla a fost mereu Piaţa Halelor, iar el nu are nicio dovadă că terenul lui a fost acolo, decât un act care e unul mai ciudat, să zicem, cum se făcea la 1890. Eu nu neg că el sau neamurile lui au fost proprietari pe un anumit loc, undeva în Brăila. Ăsta e un subiect. Discuţia e însă pe poziţia acelui loc, care el spune că e în Piaţa Halelor, ceea ce din punctul meu de vedere e imposibil".
