După un an de la ocuparea funcției de manager interimar al Muzeului Brăilei "Carol I", conf. dr. Costin Croitoru a promovat concursul de proiecte pentru ocuparea postului de manager cu media finală 9.75. Vă prezentăm, în exclusivitate, primul interviu acordat presei de noul manager al Muzeului Brăilei "Carol I", omul pentru care nu există "nu se poate".
- Ați promovat concursul de proiecte de management pentru ocuparea postului de manager al Muzeului Brăilei "Carol I" cu nota finală 9.75, cea mai mare obținută vreodată la un astfel de examen. Care au fost argumentele care i-au convins pe membrii comisiei și ce anume vă propuneți în calitate de manager al prestigioasei instituții de cultură?
- Acum, ca să fiu sincer, o asemenea evaluare, obținută pentru primul proiect de management conceput de mine și, mai ales, venită din partea unor specialiști cu experiență mai amplă decât cea pe care o dețin eu în acest moment, este într-adevăr măgulitoare. Are, dacă vreți, și o componentă pedagogică: îmi demonstrează că viziunea mea asupra organizării și funcționării Muzeului pentru următorii ani este corectă, coerentă, racordată la exigențele domeniului dar, în mod evident, rămâne perfectibilă. Cred că argumentul capital a fost seriozitatea cu care am abordat acest proiect, echilibrul dintre teorie și practică în ceea ce privește noțiunea generală de Muzeu - ambele dobândite după aproape două decenii de activitate muzeală și, respectiv, cinci ani petrecuți în învățământul universitar, unde am predat, între alte discipline istorice, și muzeologie. Se cuvine să mai menționez ceva. Proiectul de management propus este și rodul a zeci de ore de discuții (formale și informale) cu profesioniști din rețeaua Muzeelor, dar și cu specialiști din administrația publică locală și centrală pentru a găsi în permanență soluții, idei, proiecte; este, dacă vreți, avantajul de a fi un om din interiorul sistemului, care dorește să evolueze împreună cu instituția și oamenii din jurul ei, în beneficiul comunității locale și nu numai. Mai mult decât atât, este și rodul unui an de interimat (cu o mică pauză) care mi-a sugerat direcțiile viitoare pe care ne putem întemeia demersul public, mi-a ilustrat încrederea administrației locale, disponibilitatea de a susține activitatea noastră, precum și calitatea și capacitatea colegilor de a se angaja în orchestrarea ideilor noastre comune despre Muzeul contemporan.
Este riscant să spun punctual ce îmi propun în calitate de manager al Muzeului Brăilei "Carol I". Pe de o parte, unele dintre idei îmi doresc să rămână la stadiul de surpriză, pe de altă parte, având în vedere experiența nefastă a pandemiei și spectrul conflictului armat din vecinătatea noastră, asociat unei crize economice care pare să se prefigureze, cred că este mai prudent să rămânem rezervați.
Însă, ca exercițiu de management (cultural/muzeal) propun să creionăm împreună câteva idei directoare care, cu riscul de a părea sterile cititorului mai puțin avizat, consider că reprezintă o bază pentru mai buna înțelegere a realităților cu care ne confruntăm atunci când elaborăm proiecte culturale/oferte educaționale sau, mai concret cu ceea ce "trebuie" să facă sau să nu facă "Muzeul". Este fundamental să explic asta întrucât așteptările consumatorilor și/sau comentatorilor culturali sunt foarte mari, extrem de variate, deseori chiar antagonice, iar termene de comparație (de pildă "Noul Muzeu" vs. "Vechiul Muzeu" sau "fostul manager" vs. "actualul manager") pornesc, în general, de la percepții subiective.
(...)
Mergând spre o definiție și mai concretă, trebuie să știți că Muzeul Brăilei "Carol I" are o organizare de tip complex muzeal cu șase Secții (Istorie Veche și Arheologie, Istorie Modernă și Contemporană, Artă, Etnografie și Artă Populară, Memoriale, Științele Naturii) și două Servicii (Relații Publice și Editura "Istros"), cu patrimoniu numeros, diversificat, reprezentativ în special pentru istoria, cultura și civilizația Brăilei, evident integrată în context național. Datorită acestui patrimoniu, a programelor și proiectelor elaborate, dar și a specialiștilor săi, Muzeul reprezintă o instituție culturală unică pentru brăileni sau vizitatorii de ocazie (turiști sau participanți la diverse reuniuni/activități desfășurate în zonă). Spațiile sale muzeale sunt răspândite majoritar în zona centrală a Municipiului și toate colecțiile secțiilor sunt deschise și accesibile publicului.
Deși Muzeul Brăilei "Carol I" are statut de muzeu județean, oferta sa culturală și publicul său țintă nu se limitează la comunitatea brăileană.(...) Astfel, Muzeul Brăilei "Carol I" este activ și la nivelul comunității naționale și internaționale, colaborează cu numeroase instituții în cadrul unor teme comune de cercetare, conservare, promovare și valorificare a patrimoniului, oferă consultanță privind expertizarea patrimoniului arheologic, istoric, de artă etc.
Muzeul Brăilei "Carol I" se adresează, de asemenea, brăilenilor din străinătate - români din Diaspora și nativi brăileni sau urmașii acestora, care fie au revenit în țările de origine, fie au emigrat în alte țări - aflați în state precum Italia, Grecia, Spania, Franța, Israel, cu care păstrează un dialog permanent în cadrul unor programe de reactivare a memoriei Brăilei.
Aflată într-o perpetuă tranziție, societatea noastră resimte, în varii domenii, nevoia unor schimbări.
“Muzeul viu”, marea provocare
- Muzeul Brăilei avea nevoie de o schimbare...
- Perfect de acord, dar haideți să vedem ce anume se poate schimba, cât se poate schimba și în ce fel. Mediul socio-cultural în care Muzeul își desfășoară activitatea este cam același, poate doar cu unele variații descrescătoare din punct de vedere demografic - fenomen general valabil la scară națională, din motivele pe care le știm cu toții. Patrimoniul muzeal (Muzeul Brăilei "Carol I" deține aproximativ 80.000 bunuri culturale) este același - în condițiile în care achizițiile de bunuri culturale aproape lipsesc, cu unele excepții la care mă voi referi mai jos, spațiile și modulele expoziționale sunt aceleași - în condițiile în care orice modificare în acest sens înseamnă un efort financiar consistent care, am convingerea că, la ora actuală, nu poate fi pus în discuție decât printr-o finanțare extrabugetară. Prin urmare, acestea fiind deocamdată "puncte fixe", ce anume putem schimba, realistic vorbind?
Cred cu tărie că adevărata provocare a unui plan/proiect de management pentru Muzeul Brăilei "Carol I" este schimbarea mentalităților. Deopotrivă percepția publicului larg despre ideea de Muzeu, despre activitățile pe care le desfășurăm, dar și concepția noastră, a celor din Muzeu, despre public, în general. Auziți din ce în ce mai des sintagma "muzeu viu" și vedeți tot mai des pe paginile noastre de promovare numeroase grupuri - în special de copii - care explorează Muzeul. Ei bine, această "explozie" nu se datorează doar ridicării unor restricții, ci este rodul efortului nostru colectiv de a ne recupera publicul și, pe termen lung, de a îl forma, fideliza. Și știți ce? Să vă spun un secret, nici măcar nu este vorba despre vreo viziune inovatoare! Cadrul normativ, instituțional de profil și plasarea Muzeului Brăilei "Carol I" în actualul peisaj socio-cultural, dar și tendințele muzeologiei contemporane conturează ferm, ca principală direcție de acțiune, accentuarea laturii sociale a Muzeului, prin aducerea în prim plan a cetățeanului și a exigențelor sale! Așadar, nu inventăm nimic, ne adaptăm realității!
- Ce aduceți nou în instituție și care este motto-ul dvs.? Cum vedeți colaborarea cu muzeografii și specialiștii muzeului - colegii dumneavoastră?
- În primul rând, eu am ocolit și evit în continuare să spun "nu se poate", considerând că după această sintagmă se poate ascunde doar un personaj suficient, ca să nu spun incompetent. Poate acesta ar fi cel mai nimerit "motto": "să vrem și să găsim soluții" din perspectiva "cine vrea cu adevărat găsește soluții, cine nu vrea găsește motive". Altfel, întrebările îmi par complementare, și pentru că unul dintre elementele de noutate îl reprezintă relația cu colegii. Fără a fi deloc "propagandă" sau "diplomație" trebuie să înțeleagă toată lumea (și din exterior și din exterior, în caz că nu s-a înțeles încă) faptul că suntem o familie sau, dacă nu, măcar o echipă. Marea majoritate a membrilor acesteia sunt super calificați și super specializați în domeniile în care activează, ocupă (justificat!) posturi și grade superioare. Am încredere deplină în fiecare dintre ei și trebuie să știți că dacă unul nu și-ar face treaba la modul superlativ efectele ar fi dramatice (nu uitați că lucrăm cu obiecte de patrimoniu!).
Deloc întâmplător am și început o campanie de prezentare a specialiștilor noștri (în zona virtuală dar și în paginile ziarului dumneavoastră). Au fost vremuri în care, din diverse motive, doar unele persoane au ieșit în "lumina reflectoarelor". Am realizat și cred că este momentul să prezentăm public, sistematic, specialiștii Muzeului, cei care se îngrijesc zilnic de conservarea, restaurarea, cercetarea și valorificarea artefactelor. Este imperios necesar ca rezultatele muncii lor să fie cunoscute și comunitatea trebuie să știe că nu se doarme în spatele ușilor unor birouri sau laboratoare. Am mai implementat, deloc întâmplător, și o Sesiune Anuală de Rapoarte de Activitate a Personalului de Specialitate a Muzeului despre care ați scris. Au fost prezenți, pe lângă public, și reprezentanți ai administrației locale. Cu toții au fost plăcut surprinși să descopere lucrurile minunate care se petrec în Muzeu în afara activităților cu public și cam ce preocupări și activități au cei care nu iau cuvântul la vernisaje, lansări de carte, conferințe.
Spuneam mai sus despre provocarea de a schimba mentalitățile (da, probabil este cel mai conservator domeniu!). Numai că asta trebuie să se petreacă, mai întâi, în interiorul Muzeului. Felul în care ne raportăm fiecare la fiecare și abia apoi cu cei din exterior. Noi trebuie să ne cunoaștem foarte bine, să colaborăm pentru că, în cele din urmă, indiferent de Secția de care aparținem, fundamental avem aceleași scopuri. Spiritul de echipă, ca și încrederea, se cultivă, se câștigă și se păstrează. Se știe cât de benefică este cercetarea interdisciplinară și ce înseamnă pentru calitatea rezultatelor obținute o abordare complexă, o muncă de echipă.
Ați văzut pe viu exemplele de la Vădeni, Siliștea, Tichilești - dar mai sunt și altele (Suțești) și vor mai fi - în care echipa de arheologi nu mai pleacă pe teren pentru descoperirea unor așezări/necropole de acum sute sau mii de ani, în mod solitar. I se asociază colegii de la Secția de Științele Naturii care pot obține și oferi reale informații relative la mediul înconjurător. Profilul unei comunități locale (mă refer la UAT-uri) poate fi completat de colegii de la Secția de Istorie Modernă și Contemporană, iar acolo unde există monumente, ele cu siguranță vor fi documentate cu concursul colegilor de la Secția Memoriale, pe când colegii de la Secția de Artă ne pot exprima mult mai multe, de pildă, despre pictura murală a unor biserici. Iar patrimoniul local, rural, poate fi oare abordat fără concursul colegilor de la Secția Etnografie? Și dacă în aceste veritabile expediții vom asocia și specialiști din cadrul "compartimentelor tehnice" ale Muzeului, oare nu vor înțelege cu toții mai lesne exigențele cu care ne confruntăm și soluțiile nu vor apărea într-o mai bună "cunoștință de cauză"?
În altă ordine de idei, cred că deja este de notorietate apetența noastră pentru asocierea cu instituții de cultură, mai mult sau mai puțin depărtate geografic. Ei bine, deși, de cele mai multe ori, vedeți managerul semnând un protocol de colaborare, trebuie să știți că multe dintre aceste contacte se datorează colegilor noștri, care vin cu propuneri de activități realizate sau realizabile împreună cu partenerii de la alte Muzee, Universități, Institute. Cam aceasta este, extrem de succint, viziunea mea despre modul în care trebuie să funcționăm, noi cei din interior, pentru a putea da, ca echipă, măsura unor activități și proiecte care nu vor întârzia să apară și să vă surprindă, la modul cel mai plăcut.
-Care au fost cele mai importante evenimente ale anului 2021 la muzeu și cum ați reușit să aduceți aproape 10.000 de brăileni în secțiile muzeului, în de acum celebra Noapte a Muzeelor?
- Dacă mă raportez doar la ultimul an - ca să vorbesc exclusiv despre perioada în care am fost investit cu calitatea de manager interimar - în ciuda constrângerilor datorate situației sanitare, numărul celor care ne-au trecut pragurile a fost în permanentă creștere. Muzeul a devenit spațiu de socializare, nu doar de vizitare. Am pus imobilele noastre la dispoziția unor cluburi (de robotică, șah, interact etc.), iar sălile au răsunat datorită entuziasmului copiilor și adolescenților. Evenimente de tipul "Serilor de civilizație..." sau "Zilele Muzeului Brăilei" au fost extrem de bine primite de public, iar sărbători de tipul "Noaptea muzeelor", despre care, iată, vă amintiți, au schimbat întreg Centrul Vechi al orașului într-o explozie de culoare și voie bună. Da, se pare că am doborât niște recorduri (apropo, unul despre care se știe mai puțin se referă la vânzarea de cărți). În mod evident, însă, aceste realități trebuie înțelese dual, pe de o parte ne oferă indicii și sugestii pentru viitoarele abordări, pe de altă parte creează publicului așteptări...
Poate cel mai important "barometru" pentru anul 2021 este ziarul unic "Brăila 654", apărut la 20 ianuarie 2022 - în fapt, raportul nostru de activitate pentru anul precedent, și care a fost neîncăpător în proiecția inițială, pentru toate cele săvârșite pe parcursul unor luni cu acțiuni condensate. De la bun început trebuie să spun că am gândit fiecare acțiune în parte ca pe o sărbătoare a celor 140 de ani pe care Muzeul i-a împlinit la 23 august. Iar eforturile noastre au fost răsplătite din plin cu rezultate, aș spune entuziasmante, cel puțin din perspectiva numărului de beneficiari.
Chiar nu aș ști să fac un top al activităților anului precedent, întrucât, cel puțin pentru mine, fiecare a fost specială. Aș evidenția, totuși, expoziția Timpuri ale Memoriei: 10 mai 1866 – 1877 - 1881, cu adevărat fabuloasă ca conținut (datorită colecției particulare "Marius Diaconu") și care a avut o audiență specială, la vernisaj fiind înregistrat un număr record de personalități din administrația locală, de altfel un semnal puternic cu privire la reașezarea raporturilor interinstituționale pe făgaș de normalitate. Altfel, demn de menționat ar fi șantierul arheologic de la Siliștea, punctul Popină, nu doar datorită descoperirilor cu adevărat de excepție, dar și pentru că, iată, după nedrept de multă vreme, cercetările arheologice revin în județul Brăila. Un alt eveniment deosebit a fost concertul SoNoRo Conac susținut în curtea Centrului Cultural "Nicăpetre"; la fel, dezbaterea “Cultura, provocarea noilor antreprenori” organizată în colaborare cu Brăila Business Club. La același capitol al întâlnirilor tematice aș aminti două Simpozioane care s-au dovedit extrem de apreciate, bucurându-se de o largă audiență, realitate care reclamă tradiționalizarea lor: I. “Cerințe și exigențe în politica de conservare și restaurare a monumentelor istorice” (organizat în colaborare cu Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Consiliul Județean Brăila, Primăria Municipiului Brăila, Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr. 10 - pentru județele Brăila, Galați, Buzău, Vrancea și Colegiul Internațional de Pregătire Profesională Continuă a Experților și Specialiștilor), II. “Simboluri ale puterii din preistorie în contemporaneitate” (organizat în colaborare cu Complexul Muzeal Piatra Neamț, Muzeul "Vasile Pârvan" din Bârlad, Universitatea "Danubius" din Galați, Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, Universitatea din Pitești, Muzeul Dunării de Jos din Călărași, Universitatea de Stat "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Cahul).
Urmând aceeași rețetă de coagulare a eforturilor conjugate ale administrației și "operatorilor" culturali locali, un alt eveniment cu reverberații ample chiar la nivel național a fost “Festivalul de Reconstituire Istorică «Vladislav I»” care, timp de trei zile, a ocupat Parcul Monument - și care, după unele opinii, deja de la prima ediție își reclamă una dintre primele poziții în rândul evenimentelor de acest fel din România. Istoria "pe viu" a fost prezentată brăilenilor în cadrul unor demonstrații, ateliere, tabere, prezentări de uniforme, arme, tehnică și efecte militare aparținând unui spectru cronologic larg, din antichitatea daco-romană și până în contemporaneitate.
Rețeta atragerii publicului este pe cât de simplă pe atât de dificil de orchestrat. În primul rând, este vorba despre dinamizarea și diversificarea ofertei culturale, despre acțiuni interactive, pentru public - pentru publicul larg, care să îl atragă, să îl provoace. Apoi, este vorba despre a ieși din spațiile muzeale și a veni în întâmpinarea așteptărilor. Spre exemplu, dacă azi remarcați numărul mare de copii la acțiunile noastre sau veniți să ne vadă expozițiile să știți că aceasta nu se datorează exclusiv unor pedagogi inimoși, ci și colegilor mei care sunt tot mai prezenți în unitățile de învățământ, încheind acorduri, parteneriate care, iată, devin active, nu mai rămân într-un sertar sau într-un portofoliu didactic.
Cine este Costin Croitoru
Doctor în istorie (echivalat în Republica Moldova prin decizia Consiliului de Conducere al Agenției Naționale de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare), cercetător științific gr. II, conferențiar universitar, arheolog expert, expert bunuri de patrimoniu și manager al Muzeului Brăilei "Carol I". Experiența acumulată în ultimii 19 ani petrecuți în zona muzeologiei (cinci la Muzeul de Istorie din Galați, următorii 14 la Muzeul Brăilei) poate fi nuanțată și de calitatea de membru în cadrul unor asociații profesionale sau proiecte finanțate de Centrul Național de Management Programe (2009-2010), Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (2012-2016), Administrația Fondului Cultural Național (2015), Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (2018-2022) sau de palmaresul științific: 161 de comunicări științifice susținute la reuniuni interne și internaționale, 12 cărți de autor, 139 de articole, 17 volume editate/îngrijite pentru tipar etc. De principiu, domeniile de interes se referă la arheologie, istoria romană a Daciei, aspecte legate de organizarea frontierei romane la Dunărea de Jos, relațiile militare, politice, comerciale și culturale dintre Orbis Romanus și Barbaricum etc., istoria locală, istoria arheologiei, muzeologie, muzeografie.
