Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea împăratului Constans, nepotul lui Iraclie. Filosof desăvârşit, Maxim s-a împodobit cu înţelepciune şi, lăsând toate avuţiile fratelui său, s-a făcut monah. Văzând Maxim cum creştea eresul monoteliţilor (care mărturiseau o singură voinţă în Domnul Iisus Hristos) s-a aprins de râvnă şi s-a dus la Roma, unde l-a înduplecat pe Sfântul Martin, episcopul cetăţii (papa), să adune un Sinod local şi să arunce anatema asupra ereticilor şi a conducătorului lor. Şi a alcătuit Sfântul Maxim cărţi împotriva acelei erezii care tulbura Biserica Creştină.
Înştiinţat de toate acestea, împăratul Constans - care luase apărarea ereticilor monoteliţi - a poruncit să-l aducă pe Maxim Mărturistorul în cetatea Constantinopolului, la judecată. Iar sfântul i-a făcut de ruşine pe ereticii care se adunaseră la sfat, biruindu-i prin cuvântul adevărului. După această întâmplare, Maxim a fost exilat în Tracia, tăindu-i-se totodată mâna dreaptă şi limba, ca să nu mai poată propovădui. De acolo, a fost trimis în părţile Laziei, împreună cu doi ucenici ai săi. Însă şi acolo, călăuzit de Duhul Lui Dumnezeu, Sfântul Maxim mărturisea şi scria; se spune că după ce i s-a tăiat limba, Dumnezeu a făcut cu el o minune şi i-a pus-o la loc, aşa încât a vorbit până la sfârşitul vieţii.
După acele suferinţe, ereticii l-au trimis pe Cuviosul Maxim în surghiun, multe nevoi şi necazuri răbdând. A fost dus în ţara sciţilor, unde a mai petrecut trei luni închis într-o temniţă. Iar la vremea potrivită Sfântul Maxim şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul e prăznuit în ziua de 21 ianuarie. Astăzi, pomenim Mutarea moaştelor Sfântului Maxim.
