Buna ziua. Ma numesc Iulian Grosu, am 32 de ani si n-am turnat la Securitate. Nu stiu daca e cazul sa ma laud acum ca nu am fost turnator, atita timp cit nu am fost in postura de a-mi masura fortele si constiinta cu Securitatea. E ca si cum as declara acum ca pe mine nu m-a batut Mike Tyson. In '89 eram in clasa a X-a, adica prea mic pentru a trezi interesul securistilor. Ce si, mai ales, pe cine sa torn eu la Securitate?
Am stat si m-am intrebat, in aceste zile, in care ziarele sint pline de turnatori si urmariti, ce as fi facut eu daca aveam, de exemplu, 30 de ani, iar Securitatea se inhama de mine si mi-ar fi cerut sa semnez un angajament? Stiu, este o intrebare stupida, caci nu poti raspunde acum cum ai fi procedat in urma cu cinci minute? De dragul discutiei insa, am sa zic acum ca as fi acceptat. Da, mi-as fi turnat colegii de munca, colegii de facultate, seful, pe mama, pe tata, nevasta si, in general, pe oricine mi-ar fi cerut tovarasul securist care "se ocupa" de mine. Da, as fi acceptat sa nenorocesc alte vieti, ca sa mi-o salvez pe a mea. Cei pe care eu i-as fi turnat ar fi avut zile grele in Epoca de Aur. Ar fi fost dati afara de la serviciul lor bunicel si trimisi sa ghebareasca prin haznale, caci pe vremea lui Ceausescu toata lumea trebuia sa aiba un loc de munca. Si in timp ce colegii si prietenii mei pe care i-as fi turnat ca uneltesc impotriva "regimului" erau parasiti de neveste sau se apucau strasnic de baut pentru ca nu mai rezistau psihic tratamentului la care erau supusi, eu prosperam, nu stateam la rind la alimentara, ba chiar mi se permitea sa fac o mica bisnita, pentru a-mi rotunji veniturile.
Dupa '89, avind ceva bani la saltea, m-as fi lansat puternic in afaceri. Si in politica, normal. As fi dat din coate sa ma imbogatesc si mai tare. In nici un caz insa, nu as fi urlat impotriva Securitatii. Nu i-as fi blamat pe turnatori, pentru ca as fi stiut ca si ei si-au vindut sufletul, ca si mine, pentru un trai linistit si indestulat. Cred ca dupa ce mi-as fi facut suma, cum se zice, m-as fi retras discret din politica si stateam in vila mea sa rid de baieti, vazindu-i cum se santajeaza reciproc cu dosarele pe la televizor si prin ziare. Asta cred ca fac acum adevaratii securisti, care au nenorocit destinele a zeci de mii de romani urmariti pina si la veceu. Stiu, o sa-mi ziceti ca mai sint securisti activi si acum in viata publica. Aveti dreptate, si eu sint de aceeasi parere!
Observ insa ca sint politicieni care nu au facut ca mine, adica nu s-au retras discret la vilele lor. Ii vad cum se apara pe la toc-souri, cum spun ca nu-i adevarat ca au facut politie politica. Da, bineinteles ca au semnat angajamente, dar au facut-o pentru ca au fost buni romani, pe deasupra si patrioti. Cel mai tare ma enerveaza ca Mona Musca si altii ca dinsa nu au nimic a-si reprosa. Vin in fata opiniei publice cu tot soiul de povesti aiuritoare, exact ca hotii aia care se scuza ca au furat pentru ca nu aveau ce minca. Nu ma astept ca ei sa se retraga acum. Numai oamenii de onoare fac astfel de gesturi. Dar as vrea sa-i aud spunand ca au avut alternativa, ca nu le lua nimeni gitul inainte de '89 daca nu acceptau sa toarne la Securitate. Sa recunoasca faptul ca au fost lasi si ca le-a fost frica sa devina dizidenti, adica sa sufere precum cei pe care ii turnau din toate pozitiile.
Am stat si m-am intrebat, in aceste zile, in care ziarele sint pline de turnatori si urmariti, ce as fi facut eu daca aveam, de exemplu, 30 de ani, iar Securitatea se inhama de mine si mi-ar fi cerut sa semnez un angajament? Stiu, este o intrebare stupida, caci nu poti raspunde acum cum ai fi procedat in urma cu cinci minute? De dragul discutiei insa, am sa zic acum ca as fi acceptat. Da, mi-as fi turnat colegii de munca, colegii de facultate, seful, pe mama, pe tata, nevasta si, in general, pe oricine mi-ar fi cerut tovarasul securist care "se ocupa" de mine. Da, as fi acceptat sa nenorocesc alte vieti, ca sa mi-o salvez pe a mea. Cei pe care eu i-as fi turnat ar fi avut zile grele in Epoca de Aur. Ar fi fost dati afara de la serviciul lor bunicel si trimisi sa ghebareasca prin haznale, caci pe vremea lui Ceausescu toata lumea trebuia sa aiba un loc de munca. Si in timp ce colegii si prietenii mei pe care i-as fi turnat ca uneltesc impotriva "regimului" erau parasiti de neveste sau se apucau strasnic de baut pentru ca nu mai rezistau psihic tratamentului la care erau supusi, eu prosperam, nu stateam la rind la alimentara, ba chiar mi se permitea sa fac o mica bisnita, pentru a-mi rotunji veniturile.
Dupa '89, avind ceva bani la saltea, m-as fi lansat puternic in afaceri. Si in politica, normal. As fi dat din coate sa ma imbogatesc si mai tare. In nici un caz insa, nu as fi urlat impotriva Securitatii. Nu i-as fi blamat pe turnatori, pentru ca as fi stiut ca si ei si-au vindut sufletul, ca si mine, pentru un trai linistit si indestulat. Cred ca dupa ce mi-as fi facut suma, cum se zice, m-as fi retras discret din politica si stateam in vila mea sa rid de baieti, vazindu-i cum se santajeaza reciproc cu dosarele pe la televizor si prin ziare. Asta cred ca fac acum adevaratii securisti, care au nenorocit destinele a zeci de mii de romani urmariti pina si la veceu. Stiu, o sa-mi ziceti ca mai sint securisti activi si acum in viata publica. Aveti dreptate, si eu sint de aceeasi parere!
Observ insa ca sint politicieni care nu au facut ca mine, adica nu s-au retras discret la vilele lor. Ii vad cum se apara pe la toc-souri, cum spun ca nu-i adevarat ca au facut politie politica. Da, bineinteles ca au semnat angajamente, dar au facut-o pentru ca au fost buni romani, pe deasupra si patrioti. Cel mai tare ma enerveaza ca Mona Musca si altii ca dinsa nu au nimic a-si reprosa. Vin in fata opiniei publice cu tot soiul de povesti aiuritoare, exact ca hotii aia care se scuza ca au furat pentru ca nu aveau ce minca. Nu ma astept ca ei sa se retraga acum. Numai oamenii de onoare fac astfel de gesturi. Dar as vrea sa-i aud spunand ca au avut alternativa, ca nu le lua nimeni gitul inainte de '89 daca nu acceptau sa toarne la Securitate. Sa recunoasca faptul ca au fost lasi si ca le-a fost frica sa devina dizidenti, adica sa sufere precum cei pe care ii turnau din toate pozitiile.
