Primul pas: arhitectura
Deși dorea să urmeze artele plastice, la sfatul tatălui său a ales să dea admitere la arhitectură. Dinu Patriciu a absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din București în anul 1975, obținând diploma de arhitect. După absolvirea facultății, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerțului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectură și design în România și în străinătate.
În 1978 a fost admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din București, iar împreună cu câțiva colegi a câștigat un concurs internațional de arhitectură pentru construirea unui palat la Abu Dhabi pentru fiul șeicului Reza. Între anii 1984-1990, efectuează mai multe deplasări în Emiratele Arabe Unite, unde participă la realizarea unor proiecte asemănătoare.
În perioada regimului comunist a acumulat o vastă experiență în domeniul imobiliar, finalizând peste 40 de proiecte locative și de spații comerciale în România și mai mult de 25 de complexe de lux, clădiri de birouri și hoteluri în Emiratele Arabe Unite.
Revenit în România după Revoluția din decembrie 1989, a intrat în politică și afaceri imobiliare, presă, servicii financiare și, în cele din urmă, petrol. Este căsătorit și are doua fiice, Ana și Maria.
Activitate politică
În anul 1990, Dinu Patriciu a devenit membru fondator al PNL. În legislatura 1990-1992, a fost ales ca deputat de Timiș pe listele PNL. A făcut parte din Comisia pentru administrație centrală și locală, amenajarea teritoriului și urbanism și din Comisia pentru echilibru ecologic și protecția mediului.
După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu, Horia Rusu și Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înființarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formațiune ce va fi condusă de Patriciu.
În anul 1991, PNL-Aripa Tânără a semnat, alături de FSN, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în Guvernul Petre Roman remaniat. Ca urmare a acestei alianțe, Dinu Patriciu este numit ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
În legislatura următoare (1992-1996), a fost ales ca deputat de Dâmbovița pe listele Convenției Democrate Române. În anul 1993, PNL-AT se transformă în PL 93, prin unirea cu unele ramuri disidente din PNL. A fost lider al Grupului parlamentar al Partidului Liberal 1993 și al Partidului Alianței Civice (octombrie 1992 - decembrie 1994) și a făcut parte din Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic (până în noiembrie 1995) și din Comisia pentru buget, finanțe și bănci (din noiembrie 1995).
În anul 1996, candidează la funcția de primar general al municipiului București, ca reprezentant al PL93. Acest partid va fuziona cu PNL în aprilie 1998, iar Călin Popescu Tăriceanu este ales ca vicepreședinte.
Patriciu a revenit în Parlament ca deputat PNL de Prahova în legislatura 2000-2004, însă pe 18 iunie 2003 a demisionat pe motiv de incompatibilitate. S-a retras și din viața politică activă pentru a se putea dedica afacerilor, fiind unul dintre cei doar trei parlamentari români care au făcut acest pas atunci când o nouă legislație a făcut ca demnitarii aleși să fie incompatibili cu deținerea de funcții executive în domeniul afacerilor.
Primul om de afaceri din România postcomunistă
În februarie 1990, Patriciu a înființat SC Alpha Construcții și Investiții Imobiliare S.A., care a obținut Autorizația de funcționare nr. 1, aceasta fiind prima firmă privată înființată în România postcomunistă. Această primă firmă care avea ca obiect de activitate efectuarea de proiecte de arhitectură avea doar 20 de angajați. „Este perfect adevărat că eu am înființat prima firmă privată din România de după 1989. Avea șapte de zero și un unu la coadă. Făceam proiectare de arhitectură. Toată lumea făcea proiecte în anii 90. Toți visam, nu? Și apoi m-am apucat de imobiliare", avea să declare ulterior primul întreprinzător cu acte din România.
Dinu Patriciu a intrat apoi în afaceri cu petrol, numele său fiind asociat pentru prima dată cu afaceri de combustibil în octombrie 1995, când agenția Mediafax a precizat că „specialiștii IGP cercetează legalitatea contractului de vânzare-cumpărare a unui cargo, tranzacție în care sunt implicați liderii PL 93, Dinu Patriciu și Raymond Luca". Cei doi au fost cercetați pentru evaziune fiscală, dar nu au fost condamnați.
În anul 1996, agenția de presă Reuters îl include pentru prima dată pe Dinu Patriciu într-un top al "noilor îmbogățiți din România" care au făcut rapid avere dupa evenimentele din decembrie 1989.
„Primul milion de dolari l-am obținut din proiectare de arhitectură și dezvoltare imobiliară. Fără legătură cu petrolul. Chestia cu «primul milion de dolari» e un basm, dar e un basm bazat pe realitate. Realitatea este că într-adevăr cu greu faci primul milion, cu greu faci primele zece, și după aia încep să se acumuleze mult mai ușor deoarece capitalismul se bazează pe un vechi proverb românesc - «Ban la ban trage». Nu e deloc liric, așa e realitatea", afirma Patriciu.
Era Rompetrol
În anul 1998, Dinu Patriciu a achiziționat compania Rompetrol, care avea să-l propulseze ca unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața energetică a României. După ce a condus achiziția Rompetrol SA de către un grup de investitori în 1998, a fost membru al Consiliului de Administrație de la înființarea acestuia, preluând poziția de director general în 2001. În acelaşi an, a devenit președinte al Consiliului de Administrație și Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenită o societate petrolieră multinațională cu sediul în Olanda, cu operațiuni în 13 țări, având majoritatea activelor și operațiunilor în România, Franța și sud-estul Europei. În anul 2002, el a perfectat cea mai importantă tranzacție pe piața petrolieră din România: încheierea unui parteneriat al Rompetrol cu OMV, grupul petrolier austriac cotat cel mai bine la bursa din Viena. Grupul Rompetrol a ajuns în anul 2007 să aibă un număr de 7.500 de angajați.
În anul 2006, Topul 300 al revistei Capital îl plasa pe Dinu Patriciu pe locul al șaptelea dintre cei mai bogați români, cu o avere de circa 300-350 de milioane de dolari. Un an mai târziu, el a vândut 75% din acțiunile Rompetrol Holding (unde deţinea un procent de 80% din acțiuni), care controla Grupul Rompetrol companiei petroliere de stat KazMunaiGaz din Kazahstan. În urma acestei tranzacții, a rămas în continuare președintele și directorul general al grupului Rompetrol, dar a devenit cel mai bogat român, cu o avere de aproximativ 3,4 miliarde de dolari, din care 2,7 miliarde de dolari au venit doar din vânzarea pachetului deținut la Rompetrol.
Pe lângă acțiunile deținute la The Rompetrol Group, Patriciu mai avea pachete de acțiuni în numeroase alte entități, cuprinzând printre altele o firmă de construcții și imobiliare și un holding de media.
În anul 2009, Patriciu se afla pe poziția 397 din 739 de miliardari ai listei Forbes, averea sa fiind estimată la 1,8 miliarde de dolari (1,3 miliarde euro).
Controverse politice
În 2004, Dinu Patriciu a sponsorizat campania lui Mircea Geoană pentru alegerile generale de primar al Bucureștiului care concura atunci împotriva actualului președinte al României, Traian Băsescu. Din 21 aprilie 2005 până la 21 februarie 2010 Mircea Geoană a fost șeful PSD. Tot el a fost candidatul partidului la Preşedinţia României la alegerile prezidențiale din 2009. De atunci datează celebrul caz al casetei contrafăcute, pusă la dispoziţia mass-media de către Dinu Patriciu cu doar o săptămână înaintea turului 2, în care Traian Băsescu părea că loveşte un copil. Înregistrarea s-a dovedit a fi un fals foarte bine realizat, iar Băsescu l-a admonestat public pe Patriciu cu o expresie rămasă antologică: „Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!"
