Matterhorn (Cervino), miticul munte în formă de piramidă de la frontiera dintre Elveţia şi Italia, veritabilă „Mecca" a alpiniştilor din întreaga lume, a marcat în solitudine împlinirea a 150 de ani de la prima escaladare. De atunci, peste 500 de temerari care şi-au pierdut viaţa pe versanţii săi începând din 14 iulie 1865, când a fost cucerit pentru prima dată.
Cucerirea vârfului de 4.478 de metri altitudine din Alpi, cel mai celebru şi mai fotografiat munte de pe glob, este considerată un punct de cotitură în istoria alpinismului şi, de acea, în oraşul elveţian Zermatt, de la poalele masivului, atmosfera este şi va fi de sărbătoare pe tot parcursul lui 2015.
Dar marţi, când s-au împlinit cei 150 de ani de la acest eveniment, autorităţile locale au decis să interzică accesul pe munte, dispoziţie a cărei respectare a fost supravegheată de efective de poliţie, care au patrulat încă din timpul nopţii pentru a se asigura că nimeni nu va încălca această măsură cu caracter de simbol. Un monument al alpinistului necunoscut există, începând de marţi, în cimitirul din Zermatt.
Are două nume
La fel s-a procedat şi pe partea italiană a muntelui care a fost lăsat la 14 iulie să „trăiască" în măreaţa lui singurătate. Dar muntele este cunoscut inclusiv pentru cele două nume ale sale: Matterhorn („Vârful de pe pajişte") pentru elveţieni şi Monte Cervino (care şi-ar avea originea în cuvântul latinesc „silva", pădure) pentru italieni.
A fost ultimul dintre cele mai înalte vârfuri din Alpi care s-a lăsat cucerit de om. Legenda lui de fortăreaţă inexpugnabilă a luat sfârşit la 14 iulie 1865, graţie unui britanic de 25 de ani, Edward Whymper. Triumful expediţiei a rămas însă în anale şi ca prima şi cea mai cunoscută tragedie din istoria alpinismului, cu un impresionant ecou în epocă, subiect de inspiraţie pentru opere literare şi filme.
Între 1857 şi 1865, au avut loc 15 tentative de escaladare a muntelui pe versantul italian şi trei pe faţa elveţiană. Whymper era desenator şi a ajuns în zonă în 1860 cu gândul de a realiza ilustraţii pentru o editură londoneză, dar muntele l-a vrăjit.
O victorie dramatică
Expediţia lui s-a derulat în paralel cu ascensiunea italianului Jean Antoine Carrel, care nu voia ca un străin să fie primul care pune piciorul pe vârful Cervino. A reuşit, dar la trei zile după rivalul său, aşa încât nu a avut parte decât de o victorie cu gust amar. Numele i-a rămas viu în memoria localnicilor, care l-au dat spectaculosului refugiu construit la 3.825 de metri altitudine pe faţa sud-vestică a muntelui.
Echipa lui Whymper a ajuns în punctul cel mai înalt de pe Matterhorn la 14 iulie 1865, ora 13.40. La coborâre însă, patru alpinişti au căzut în gol 1.500 de metri, pe versantul nordic, până la gheţarul de la bază. Trei zile mai târziu au fost găsite trupurile a trei dintre ei, excepţie făcând lordul Francis Douglas, ale cărui rămăşiţe pământeşti nu au fost descoperite nici până azi. Vestea succesului împletit cu tragedia a ajuns până în Marea Britanie, unde a provocat un val de indignare atât de puternic încât Regina Victoria şi-a pus problema interzicerii alpinismului.
În prezent, aproximativ 3.000 de persoane încearcă să urce în fiecare an pe Matterhorn, mai ales în perioada estivală.
