În tot acest scandal, opinia publică s-a comportat precum spectatorii de la un meci de tenis de câmp, adică a ţinut cu cel mai slab. În cazul de faţă, motocicliştii, pentru că ei nu aveau forţa uniformei lui Silion, nici relaţiile lui Muşat, nimic. Poate că atât gaşca colonelului Silion, cât şi motocicliştii au greşit în acel conflict. Poate că a fost vorba despre o culpă comună la început, după care a intervenit setea de răzbunare a lui Silion, acesta luându-i pe motociclişti la sediul poliţiei pentru a-i învăţat minte să nu se mai pună cu "organu' statului". Indiferent însă dacă ambele părţi au fost sau nu de vină, lumea a ţinut cu motocicliştii. Oamenii sperau cumva că îmbuibatul Silion va plăti pentru că s-a dat mai şmecher decât prevede legea. Dar, cum ziceam la începutul textului, acest lucru nu s-a întâmplat.
Singura mulţumire, cel puţin în ceea ce mă priveşte, este că Silion a luat un pumn în gură de la un motociclist. Adică sper din toată inima ca Silion să fi încasat acel pumn în gură, nu doar să fi minţit că a fost lovit, ca să îl înfunde pe motociclist. Dacă, într-adevăr, unul din cei patru motociclişti chiar i-a strâmbat un pic nasul colonelului Silion, înseamnă că nu a fost totul în zadar. Cum ar veni, motocicliştii s-au răzbunat cumva în avans, anticipând oarecum că în justiţie nu li se va da dreptate în vecii vecilor, Amin!
Un singur reproş aş avea să îi fac motociclistului care i-a donat un pumn în freză colonelului Silion: frate, trebuia să dai din toată inima, să te ţină minte, să viseze şi noaptea bikeri stând la semafor!
