17 ianuarie 1994 - pe strada Tâmplari a fost găsită decedată o persoană de sex feminin, cunoscută ca fiind fără adăpost şi care nu avea asupra sa niciun act de identitate. Tot ceea ce se ştia era că o chema Smaranda şi locuia undeva pe lângă Făurei. 17 ani mai târziu, perioadă în care aceasta a figurat la starea civilă ca fiind în viaţă, anchetatorii au reuşit să afle cine este şi să o treacă, "cu acte în regulă", în lumea cealaltă. Dacă luăm în considerare şi faptul că, pe atunci, nu exista nicio bază de date cu amprente sau fotografii, iar femeia nici măcar nu figura ca fiind dispărută, dosarul ar putea fi foarte uşor confundat cu scenariul unui film poliţist. Cauza a fost însă una reală şi a semănat cu un puzzle ce le-a pus poliţiştilor vigilenţa la încercare. Fiecare piesă în parte a însemnat zeci de ore de muncă, nu puţine fiind acelea care s-au dovedit a fi în zadar şi care i-au făcut pe aceştia să o ia, din nou, de la capăt.
Dosarul Smarandei Barbu a luat naştere după ce femeia a fost găsită moartă în imobilul în care locuia de peste 10 ani, împreună cu o brăileancă ce şi-a făcut milă de ea şi a luat-o în grijă. Singurele informaţii pe care aceasta le avea despre decedată erau că obişnuia să cerşească la Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Piaţa Traian şi că era originară de pe lângă oraşul Făurei. Verificările efectuate la acea dată nu au semnalat existenţa vreunei brăilence cu acest nume în zona respectivă, astfel că cercetările au fost extinse şi în judeţele din apropiere. Fără niciun rezultat însă. Lucrătorii Compartimentului "Urmăriri" al Serviciului de Investigaţii Criminale - care au competenţă de soluţionare a dosarelor CIN (Cadavru cu Identitate Necunoscută) - au încercat numeroase alte piste, însă nu s-au putut "agăţa" de nimic, deoarece femeia nici măcar nu figura ca fiind dispărută. După câţiva ani, reluându-se verificările în bazele de date actualizate, a fost identificată o anume Smaranda Malacu, fostă Barbu (născută în 1918), care figura ca fiind în viaţă, dar care, datorită vâstei biologice, era puţin probabil să mai trăiască. Anchetatorii s-au deplasat imediat în Scorţaru Vechi, comuna Tudor Vladimirescu (ultimul domiciliu al femeii), unde au găsit două rude de-ale Smarandei, care au recunoscut-o pe aceasta din fotografiile efectuate cu ocazia descoperirii cadavrului. Ele au precizat că brăileanca a plecat din localitate în urmă cu 30 de ani, iar în perioada 1990 - 1991 au văzut-o în zona Piaţa Halelor din municipiu, cerşind. Rudele au povestit şi că femeia era din satul Horia, oraş Făurei, şi a ajuns la Scorţaru după ce s-a măritat, schimbându-şi astfel numele în Malacu. După ce i-a murit soţul, a plecat în judeţul Ialomiţa, unde a trăit în concubinaj cu un ţigan nomad, revenind în Brăila câţiva ani mai târziu. "Identificarea a fost efectuată atât prin metode criminalistice, cât şi prin recunoaşterea de către rude. Faptul că femeia nu fusese declarată dispărută a îngreunat foarte mult ancheta. În general, semnele particulare, la fel ca şi obiectele găsite asupra cadavrului, sunt foarte importante, dar, dacă nu ai o reclamaţie de dispariţie, mergi în beznă. S-au făcut verificări în Vrancea, Constanţa, Giurgiu, Bucureşti, Bacău, Prahova. Aproximativ 17 persoane, toate cu numele Smaranda Barbu, dar niciuna dintre ele nu era cea căutată", ne-a spus agent şef principal Moise Vicol, cel mai vechi poliţist al Compartimentului "Urmăriri", care a explicat totodată că identificarea ar fi durat mai mult în alte condiţii, dar noile metode de lucru au ajutat.
Având această nouă pistă, anchetatorii au verificat buletinul de identitate al victimei, din anul 1978, descoperind că persoana respectivă prezenta semnalmente asemănătoare cu cele ale CIN-ului. Astfel, a fost dispusă o expertiză criminalistică de portret, care a fost efectuată de specialişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Brăila - Serviciul Criminalistic, în urma căreia s-a concluzionat că acel cadavru este al Smarandei Barbu. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a fotografiei de portret este, practic, o comparaţie între fotografia cadavrului la data găsirii, cu o poză descoperită în urma cercetării. Din punctul de vedere al trăsăturilor fizico-anatomice s-au evidenţiat elemente caracteristice generale şi individuale de asemănare: conturul feţei, fruntea, ochii, sprâncenele, nasul, gura, buzele, bărbia. Prin compararea imaginilor, în transparenţă 50%, s-a constatat suprapunerea elementelor faciale, concluzia fiind aceea că este una şi aceeaşi persoană. Cazul a fost încheiat recent, odată cu emiterea certificatului de deces. Cauza morţii: insuficienţă cardio-respiratorie acută. După declararea oficială a decesului, poliţiştii au mers împreună cu rudele femeii în cimitirul unde aceasta a fost îngropată în urmă cu 17 ani şi le-au arătat mormântul.
Zeci de morţi aşteaptă "să moară"
În scriptele IPJ Brăila figurează, la ora actuală, peste 80 de CIN-uri, cel mai vechi fiind al unui bărbat găsit înecat în 1970. Mai mult de jumătate dintre cadavre au fost descoperite în Dunăre, iar majoritatea au fost preluate de la Transporturi Feroviale şi Navale, cei care aveau în trecut competenţă de idetificare. În toate aceste cazuri activităţile şi verificările se reiau periodic şi de abia după identificarea persoanei i se eliberează certificat de deces. Problema identificării cadavrelor trebuie corelată cu sesizările privind dispariţiile de persoane, deoarece, în mod obiectiv, CIN-urile se regăsesc în postura de persoane dispărute.
O suprapunere a fotografiei cadavrului la data morţii cu o poză descoperită în urma cercetării a dus la elucidarea cazului
Prin stabilirea identităţii cadavrului se lămuresc multe din versiunile posibile atunci când există suspiciuni ori date care atestă că persoana a fost victima unei infracţiuni. Termenul de CIN este utilizat în cazurile în care decesul a survenit atât din motive biologice sau accidental, cât şi ca urmare a unei infracţiuni, în condiţii ce nu permit identificarea acestuia. Un rol important în clarificarea situaţiei îl are stabilirea împrejurărilor în care a intervenit decesul, prin intermediul dispunerii şi efectuării expertizei medico-legale. "Întotdeauna numărul cadavrelor cu identitate necunoscută este mai mare decât cel al persoanelor dispărute pentru că multe dintre cadavre aparţin unor persoane care nu mai au familie sau nu sunt reclamate ca fiind dispăute. Sistemul AFIS, introdus în 2000, este de un mare ajutor, pentru că se pot realiza conexiuni între persoanele dispărute şi CIN. Dar chiar şi aşa, întrucât s-au găsit cadavre în stare avansată de putrefacţie, identificarea este uneori aproape imposibilă", a precizat agent şef adjunct Marian Bâtcă, din cadrul Compartimentului "Urmăriri".
În practica judiciară au fost identicate cel mai frecvent în postura de CIN persoanele fără adăpost, cetăţenii străini, victimele accidentelor feroviare, navale şi aeriene, catastrofelor naturale şi calamităţilor, incendiilor sau exploziilor, precum şi sinucigaşii. Ca particularitate, judeţul Brăila înregistrează un număr mare de CIN datorită faptului că este riveran fluviului Dunărea, precum şi râurilor Buzău şi Siret.
