• lăcașul sfânt a fost sfințit la data de 4 iulie 1871, după ce vechea biserică, ridicată în 1828, arsese în totalitate în incendiul din anul 1843 • cutremurul devastator din toamna anului 1940 a distrus o parte din aticul fațadei de vest, care avea funcţie de clopotniţă şi care nu va mai fi refăcut decât parţial
Secția Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I” a desemnat Biserica Armenească cu hramul „Sfânta Maria” (sec. XIX), de pe Calea Galați nr. 14, drept „Monumentul lunii aprilie”.
Potrivit dr. Niculina Dinu, muzeograf în cadrul Secției Istorie Modernă și Contemporană, Biserica Armenească de la Brăila a fost sfințită la data de 4 iulie 1871 şi venea să înlocuiască un mai vechi lăcaș din lemn, ridicat la 1828 și care se aflase la intersecția Căii Galați cu actuala Stradă I. L. Caragiale. Vechea biserică arsese în totalitate în incendiul din anul 1843, iar comunitatea armeană își se mutase biserica peste drum, într-o casă din paiantă primită ca donație.
„Această casă de rugăciune va fi folosită până când s-au terminat lucrările noului edificiu. Biserica este ridicată din cărămidă şi piatră, după arhitectura armeană, cu plan central, cu absidă semicirculară la altar şi cupolă pe nava centrală. Costurile construcției au fost suportate de armeanul Artin Ceangi și de membrii comunității, iar terenul a fost donat de Maria și Hagi Ovanez Bosnechian”, precizează dr. Niculina Dinu.
În timpul Primului Război Mondial, o parte a comunităţii armene s-a refugiat în Moldova, iar biserica a rămas în paragină pentru ca, în anul 1931, fundaţia să cedeze (până în 1934, clădirea nu a mai fost funcţională). Cu ajutorul industriaşului Gheorghe Borvizeanu, biserica a fost reparată, iar pe locul mai vechii case de rugăciune din paiantă s-a construit casa parohială (1934).
Din păcate, cutremurul din toamna anului 1940 a distrus o parte din aticul fațadei de vest, care avea funcţie de clopotniţă şi care nu va mai fi refăcut decât parţial.
„Chiar dacă nu sunt date certe despre momentul când armenii se așează în Brăila, este cert că, în secolulul al XVIII-lea exista aici o comunitate mică. H. Dj. Siruni afirmă că, atunci când s-au făcut săpături „în jurul bisericei s'a găsit o inscripţiune funerară pe mormântul unui Anton, decedat în 1728”. Deşi nu spune despre care dintre biserici este vorba, această informație vine în completarea uneia aflată în registrele otomane privind impozitarea: în anii 1793 - 1794 exista o „mahalle Ermenyan” care avea 38 de contribuabili impozitaţi, câte 18 făceau parte din categoria mare şi mijlocie iar 2 din cea mică. Pentru aceeaşi perioadă, tot H. Dj. Siruni spune că, în 1792, a fost hirotonisit un preot, numit Stepan care, mai târziu, se afla la Botoşani”, precizează sursa citată.
Catagrafia orașului Brăila, întocmită în anul 1828, îi menționează pe armeni doar ca și grup etnic fară apartenență la una dintre mahalale, având 25 de plătitori de taxe. Zece ani mai târziu, în anul 1838, se observă că un număr mai mare de contribuabili armeni, 79, sunt răspândiți în mahalalele ordonate pe culori: galbenă - 50, roșie - 16, albastră - 13. Comunitatea Armeană număra, în anul 1930, în jur de 175 de membri. Comunitatea mai deține astăzi, în afară de lăcașul de cult și de casa parohială de pe Calea Galați, un cimitir parohial situat la Podul Brăiliței.
