Ultima decada a fost marcata in Statele Unite de miscarea catre mincarea organica. Organic a reprezentat cuvintul de ordine pentru oricine se vroia a fi in avangarda sociala. Cuvintul in sine evoca peisaje pastorale, natura, animale fericite, fermieri zimbind si asa mai departe. O miscare sociala cu valori morale. Iar cel care consuma produse organice era la rindu-i o persoana morala. Trebuie spus ca nu aveam de-a face cu o miscare de mase. Pentru cei mai multi miscarea organica nu era altceva decit politica de stinga, hipiotism extrem, sau pur si simplu produse mult prea scumpe pentru a fi interesante.
Ei bine, organicul a iesit din acea faza si s-a mutat in zona ideologiei de masa. Wal-Mart, gigantul retelelor de magazine cu preturi reduse care si-a fixat ca public-tinta categoria celor care nu vor sa cheltuiasca prea mult sau care nu au venituri mari, si-a propus sa initieze o linie de produse organice. Iar Wal-Mart exista cel putin cite unul in fiecare orasel mai rasarit al tarii. Daca fiecare dintre ele va incepe sa comercializeze produse organice, zimbetul de pe fetele fermierilor se va sterge vazind cu ochii. Producerea unei asemenea cantitati de mincare organica presupune introducerea agriculturii industriale pe scara larga, in conditiile in care tocmai industrializarea cu pricina a provocat reactia miscarii organice. Pe de alta parte, desi produsele ar fi crescute fara pesticide si ierbicide fiind astfel mai sanatoase, transportul unor asemenea cantitati de mincare de-a lungul si de-a latul vastului continent nord american sau al lumii - in fond si la urma urmei, cam ce distanta trebuie sa calatoareasca un mar din Noua Zeelanda pentru a fi mincat in Chicago? - ar presupune enorme cantitati de combustibil si ar contribui astfel la poluare. in felul acesta, cei care consuma produse organice pe motiv de reducere a poluarii vor pusi si in fata unei dileme morale: consum enorm de combustibil, dar produse fara pesticide, sau consum minim, dar mai multe pesticide in produsele alimentare?
Sigur ca intrebarea se adreseaza numai celor care isi pot permite sa cumpere produse organice. Cei saraci nu au de ales. Iar o alta categorie o constituie cei care nu vor sa-si cheltuiasca cistigurile suplimentare pe produse la care exista alternative mai ieftine. Dar numarul celor care realizeaza pretul pe care il platesc americanii pentru mincarea lor ieftina si abundenta creste pe zi ce trece. Obezitatea este un fenomen binecunoscut. Cercetari recente ale mincarii servite in restaurantele fast food au demonstrat ca are la baza cantitati impresionante de porumb, o recolta subventionata masiv de guvernul Statelor Unite. Strainii care vin in America se minuneaza la vederea enormelor supermaketuri si la cantitatile uriase de mincare disponibila, dar gasesc prea putina a fi pe gustul lor. La citeva zile de la aterizarea pe sol american, japonezii cauta cu disperare restaurante japoneze, iar europenii se gindesc cu nostalgie la bucatele de acasa, satui de produsele procesate si pre-preparate de aici. Pe de alta parte, si americanii sint renumiti pentru felul in care cauta McDonald’s ori de cite ori se afla intr-o tara straina. Tuturor ne place cel mai mult ceea ce stim cel mai bine.
Noua moda, insa, este acum sa consumi produse locale. Maninca acolo unde esti. Produsele sint mai proaspete, nu dauneaza mediului inconjurator si au o alta valoare sociala decit cele transportate de la capatul celalalt al globului. E-adevarat ca e cu mult mai greu sa urmezi aceste principii in unele locuri decit in altele, iar monotonia si zgircenia dietei au pus la mare incercare locuri care trec anual prin ierni geroase. Avem, ca oameni, capacitatea unica de a consuma o gama enorma de mincaruri, iar in ziua de astazi, a globalismului si transportului fara probleme, multi considera ca e pacat sa-ti limitezi optiunile. Sint de acord cu ei, dar trebuie totusi ajuns la un compromis. Traditiile culinare nascute din necesitatile vietii intr-un anumit loc sint astazi printre cele mai faimoase din lume, iar prospetimea ingredientelor este un factor critic. si locuitorii celei mai bogate tari din lume isi doresc astazi asemenea traditii si sint gata sa renunte la portocale si banane, daca primesc in loc mere al caror gust vine direct din pom si nu de la 10000 de kilometri departare.
Ei bine, organicul a iesit din acea faza si s-a mutat in zona ideologiei de masa. Wal-Mart, gigantul retelelor de magazine cu preturi reduse care si-a fixat ca public-tinta categoria celor care nu vor sa cheltuiasca prea mult sau care nu au venituri mari, si-a propus sa initieze o linie de produse organice. Iar Wal-Mart exista cel putin cite unul in fiecare orasel mai rasarit al tarii. Daca fiecare dintre ele va incepe sa comercializeze produse organice, zimbetul de pe fetele fermierilor se va sterge vazind cu ochii. Producerea unei asemenea cantitati de mincare organica presupune introducerea agriculturii industriale pe scara larga, in conditiile in care tocmai industrializarea cu pricina a provocat reactia miscarii organice. Pe de alta parte, desi produsele ar fi crescute fara pesticide si ierbicide fiind astfel mai sanatoase, transportul unor asemenea cantitati de mincare de-a lungul si de-a latul vastului continent nord american sau al lumii - in fond si la urma urmei, cam ce distanta trebuie sa calatoareasca un mar din Noua Zeelanda pentru a fi mincat in Chicago? - ar presupune enorme cantitati de combustibil si ar contribui astfel la poluare. in felul acesta, cei care consuma produse organice pe motiv de reducere a poluarii vor pusi si in fata unei dileme morale: consum enorm de combustibil, dar produse fara pesticide, sau consum minim, dar mai multe pesticide in produsele alimentare?
Sigur ca intrebarea se adreseaza numai celor care isi pot permite sa cumpere produse organice. Cei saraci nu au de ales. Iar o alta categorie o constituie cei care nu vor sa-si cheltuiasca cistigurile suplimentare pe produse la care exista alternative mai ieftine. Dar numarul celor care realizeaza pretul pe care il platesc americanii pentru mincarea lor ieftina si abundenta creste pe zi ce trece. Obezitatea este un fenomen binecunoscut. Cercetari recente ale mincarii servite in restaurantele fast food au demonstrat ca are la baza cantitati impresionante de porumb, o recolta subventionata masiv de guvernul Statelor Unite. Strainii care vin in America se minuneaza la vederea enormelor supermaketuri si la cantitatile uriase de mincare disponibila, dar gasesc prea putina a fi pe gustul lor. La citeva zile de la aterizarea pe sol american, japonezii cauta cu disperare restaurante japoneze, iar europenii se gindesc cu nostalgie la bucatele de acasa, satui de produsele procesate si pre-preparate de aici. Pe de alta parte, si americanii sint renumiti pentru felul in care cauta McDonald’s ori de cite ori se afla intr-o tara straina. Tuturor ne place cel mai mult ceea ce stim cel mai bine.
Noua moda, insa, este acum sa consumi produse locale. Maninca acolo unde esti. Produsele sint mai proaspete, nu dauneaza mediului inconjurator si au o alta valoare sociala decit cele transportate de la capatul celalalt al globului. E-adevarat ca e cu mult mai greu sa urmezi aceste principii in unele locuri decit in altele, iar monotonia si zgircenia dietei au pus la mare incercare locuri care trec anual prin ierni geroase. Avem, ca oameni, capacitatea unica de a consuma o gama enorma de mincaruri, iar in ziua de astazi, a globalismului si transportului fara probleme, multi considera ca e pacat sa-ti limitezi optiunile. Sint de acord cu ei, dar trebuie totusi ajuns la un compromis. Traditiile culinare nascute din necesitatile vietii intr-un anumit loc sint astazi printre cele mai faimoase din lume, iar prospetimea ingredientelor este un factor critic. si locuitorii celei mai bogate tari din lume isi doresc astazi asemenea traditii si sint gata sa renunte la portocale si banane, daca primesc in loc mere al caror gust vine direct din pom si nu de la 10000 de kilometri departare.
