Pe cer, explozia de lumină a primăverii. Jos, pe pământ, o realitate vopsită în negrul cel mai orbitor: negrul morţii. O mulţime de figuri livide, ochi roşii, crăpaţi de greutatea plânsului şi o mare de haine negre. Printre persoanele prezente, îi remarcăm pe doi dintre veteranii de seamă ai teatrului brăilean, Bujor Macrin şi Costică Burlacu, alături de câţiva dintre iconurile noii generaţii de actori, şi anume Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Marcel Turcoianu sau Mihaela Trofimov. Ne aflăm pe insula de ciment din centrul oraşului, în faţa bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, aşteptând ca trupul neînsufleţit al celui care a fost actorul, jongleurul de măşti şi omul Cornel Cimpoae să fie scos din pântecul lăcaşului pentru a fi dus spre locul ultimei destinaţii, pe scena finală, în măruntaiele pământului.
În jur, peisajul pare împărţit în două realităţi paralele şi ireconciliabile. De o parte, aşteaptă desfiguraţi de suferinţă, cu capetele plecate în pământ, colegii de scenă, zeci de liceeni şi toţi cei care l-au apreciat pe Cornel Cimpoae, iar de cealaltă parte, viaţa îşi continuă lin şi neafectat cursul. Cinci copii joacă miuţa pe o pajişte, iar lângă noi câţiva şoferi de Maxi-Taxi, îmbătaţi de veselie, se prăpădesc de râs în "temerara" lor încercare de a "pune ghiara", cum spune unul dintre ei, pe două "puştoaice". Deoarece, cum bine spune un celebru poet, moarte fără circ nu se poate. În tot acest timp, un bărbat înalt, ştirb şi costeliv, însărcinat cu purtatul crucii, ne chestionează plin de revoltă: "Băi, da' mie cini-mi dă bani? Câ doar n-o sâ car pi digiaba toati astea. Las' câ vorbiesc io cu ei la cimitir!". După cum ţipa cândva un poet, căci până şi-n faţa morţii omul vrea să facă afaceri...
Aşa cum se obişnuieşte în momentul cufundării unui actor în râul morţii, i se aduce un ultim şi tulburător omagiu: se descătuşează o mare de aplauze
După aproximativ o oră, însoţit de dangătul funebru al clopotelor, sicriul ce poartă trupul neînsufleţit al actorului, iese purtat pe braţele şi pe spinările încovoiate ale celor ce i-au fost atâţia ani camarazi în serviciul artei şi este pus într-un dric argintiu care-l va duce spre cimitirul Sfântul Constantin, unde urmează a fi înhumat. Apoi, aşa cum se obişnuieşte în momentul cufundării unui actor în râul morţii, i se aduce un ultim şi tulburător omagiu: se descătuşează o mare de aplauze, iar la sfârşit cortina, acea cortină somptuoasă sub care Cornel Cimpoae şi-a exersat jocul cu viaţa, cade definitiv. Dar în spatele ei vor rămâne mereu vii Herr Paul, Dorn, Abraham Sulizer, Vlad, Lee, Peppino, Subofiţerul, Bărbatul căre stă cu mâinile în buzunar, Nea Florea, Căpitanul, Verner, Don Juan, Omul de tinichea, Ivan Dimitrici, Abu Hassan, Solinus, Mihail, Împăratul, Motanul, Unchiul Ben, Tartuffe, Bernard, Hristos Sideropulu, Moldavian, Mercuţio, Grig, Mat, Pilotul, Uşierul, Chiriac, Mihail, Mircea Aldea, Fedea, Revoluţionarul, Cavalerul di Ripafratta, Ivan, Consulul Bernick, Ministrul de război, Alain Pralon, Ministrul, Voievodul Voie-Bună, Groparul, Franz Jura, Tache şi Spătarul Preda. Adică toate existenţele pe care le-a întruchipat actorul brăilean, materializând exemplar, epidermic şi milimetric ori de câte ori a păşit pe scenă, ca orice actor de mare talent, cuvintele memorabile ale lui Eugen Ionesco: "Toţi oamenii joacă roluri, în afară, poate, de unii actori".
Cornel Cimpoae s-a născut în Brăila la 29 ianuarie 1966. În 1996 a absolvit Universitatea de Arte Luceafărul Bucureşti, Facultatea de Teatru, secţia Actorie. În întreaga sa carieră artistică, Cornel Cimpoae a interpretat aproape 60 de roluri, cele mai de seamă dintre acestea fiind Peppinno ("Angajare de clovn", regia Radu Nichifor) şi Mercuţio ("Romeo şi Julieta", regia Ion Mircioagă)
