• acestea sunt considerate gropi de gunoi de brăilenii din județ • din cauza ritmului în care se aruncă deșeurile, curățarea canalelor pare o misiune imposibilă pentru angajații ANIF • pe de altă parte, din cauza haosului din domeniul legislativ dar și a nepăsării autorităților locale, în multe zone nu s-a mai ținut cont de zona de protecție de minim 4 metri, iar mulți indivizi și-au extins abuziv proprietățile până în ”buza” canalelor, blocând accesul echipelor de întreținere de la ANIF
Ca și cum nu ar fi de ajuns că în mediul rural sunt multe situaţii când unii locuitori, fermieri şi nu numai, aruncă tot felul de gunoaie, deşeuri, mobilier stricat, lână, saltele, vegetaţie uscată pe câmpuri sau la marginea localităților, la astfel de apucături condamnabile sunt supuse şi canalele de irigat sau desecare ale Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF).
“Se întâmplă frecvent astfel de lucruri şi în zona căilor rutiere, diverşi conducători auto abandonând tot felul de mizerii şi deşeuri, între carosabil şi canalele de irigat, sau pur şi simplu în acestea. Avem probleme peste tot, inclusiv cu deşeurile aduse de vânt în canale, dinspre groapa ecologică de la Siliştea…”, ne declara zilele trecute ing. Marius Mihai, director adjunct la Unitatea de Administrare Brăila Nord a ANIF Brăila, care acoperă peste 200.000 de hectare, inclusiv în Insula Mare a Brăilei.
Curățarea canalelor de irigații implică un efort deosebit. Iar uneori, echipele ANIF ”se crucesc” de obiectele pe care le găsesc aruncate acolo. De exemplu, canalul CD-20 din zona localității Cazasu subtraversează un drum judeţean (DJ 221) năpădit de buruieni uscate. Pe lângă faptul că rambleul acestui canal era plin cu gunoaie, murături, muncitorii de la ANIF au trebuit să curețe și porțiunea subterană, chinuindu-se să scoată, cu o roabă trasă cu funia, nu doar aluviunile depuse de-a lungul timpului ci și tot felul de gunoaie, ba chiar și un volan de tractor cu tot cu sistemul de direcţie, un cadru metalic etc. ”Timp de 10 zile, cei zece angajaţi ai noştri au acţionat într-un miros pestilenţial şi într-un spaţiu neaerisit, strâmt şi pe întuneric, pentru a scoate la suprafaţă peste 20 metri cubi de mizerie. Nu ştim ce vom face cu un alt canal din zonă, numit ”La Boboaca”. Acesta este subteran, în lungime de 800 metri, iar apa vine în pantă, prin sifonare. A fost construit în 1969, pe locul unei foste gropi de gunoi şi, din câte am înțeles, ar fi în el chiar și o caroserie auto. Cum o fi ajuns acolo, Dumnezeu știe... Iar ca să pătrunzi în canal, nu poţi folosi niciun utilaj de capacitate mică, pentru că i se opreşte motorul din cauza lipsei de oxigen. Ca să intervii cu oameni, nici vorbă. S-ar putea face unele străpungeri la suprafaţă pentru aerisire, însă apa nu va mai curge din cauza dezamorsării canalului. Până la urmă, se va ajunge la soluţia decopertării și creării unui canal la suprafaţă, cu toate problemele tulburării de proprietate care ar implica acest lucru”, ne-a mai declarat ing. Marius Mihai.
Canalul CA-II, de la marginea Brăilei, printre cele mai afectate
Un alt canal foarte afectat de mizeriile care s-au tot adunat în el este CA-II, care începe de la marginea cartierului Vidin, fiind folosit pentru irigarea a 20.000 hectare din Terasa Nord. Dezastrul începe de la gropile de împrumut din zona conductelor şi a munţilor de pământ, pietriş, gunoaie, asfalt îngheţat, deşeuri de tot felul şi bălăriilor care au blocat accesul spre canal. Totul se întâmplă pe terenul intravilan dintre canal, o staţie de transformare electrică şi capătul de linie pentru autobuzele Braicar. Pe malul opus, există o grădină şi vegetaţie sălbatică până în marginea din beton a canalului. Iar în continuare, este ceva incredibil: bucăţi de beton şi pietroaie, anvelope, cadavre de păsări şi animale, deşeuri diverse aruncate în CA-II. Se micşorează astfel viteza de curgere şi debitul canalului, care a devenit mai îngust şi din cauza surpării de teren împins dinspre carosabil cu buldozerul. Dar necazurile nu se opresc aici: pe ambele maluri s-au construit locuinţe, sunt grădini şi curţi din care se scurg ape menajere şi infecte; copacii plantaţi sau crescuţi aiurea au început să disloce plăcile din beton ale canalului . Unii riverani au şi podeţe peste canalul considerat proprietate particulară.
De ce s-a ajuns la astfel de anomalii, ne explică ing. Vasile Turcitu, directorul ANIF Brăila: “În judeţ nu a existat suficientă implicare a primăriilor, poliţiei, şi nu numai. Nu s-au dat amenzi descurajante celor vinovaţi, iar în unele părți, cum este în zona Siliştea, cineva şi-a extins proprietatea (cu gard, pomi şi gunoi) până la marginea canalului. Deci, nu avem o zonă de protecţie şi acces la canal, pentru diverse lucrări, avarii, cu utilajele de întreţinere şi construcţii. Aşa cum ar trebui să fie, ca în cazul căilor rutiere. Despre CA- II din Vidin, ce să spun, odată cu Legea 18/1991, de punere în posesie, cu alte legi şi ordonanţe contradictorii care s-au anulat între ele, s-a ajuns să nu mai beneficiem nici măcar de acei 4 metri zonă de protecţie de-a lungul canalelor. Şi s-a greşit enorm prin punerea în posesie sau acordarea de teren (în intravilan!) până în buza canalelor. Au fost persoane care au revendicat terenuri, probabil de pe vremea otomanilor. Era dreptul lor, iar statul (uitând că irigaţiile sunt un domeniu strategic - n.n.) nu a legiferat nimic în legătură cu accesul la canalele de irigat-desecare şi pentru protejarea acestora. Ce să facem în Vidin dacă ANIF tot nu mai are vreun utilaj specific îmbunătăţirilor funciare, vom intra pe canal pentru lucrările ce se impun, doar cu roaba, sacul şi lopata”.
