Clasificată iniţial drept planetă, apoi ca asteroid şi ulterior, ca planetă pitică, Ceres, cel mai mare obiect din centura de asteroizi aflată între planetele Marte şi Jupiter, devine parcă şi mai misterioasă pe măsură ce obţinem mai multe date despre ea, scrie agerpres.ro, citând un comentariu AFP.
NASA a trimis spre Ceres sonda Dawn, în cadrul unei misiuni cu un buget de 473 de milioane de dolari, în scopul de a verifica ipotezele privind originea acestui corp cosmic, inclusiv ideea că această planetă pitică ar fi de fapt un embrion planetar bogat în apă, o relicvă rămasă de la formarea sistemului nostru solar în urmă cu 4,5 miliarde de ani.
Primul pachet de date colectate de sonda Dawn, prezentate la conferinţa de la Viena a Uniunii Europene pentru Geoştiinţe (EGU), nu a făcut decât să adâncească misterul acestui planetoid.
Zece pete stranii
Aflată pe orbita lui Ceres din 6 martie, după ce a parcurs 7 ani şi jumătate prin spaţiu, sonda Dawn şi-a concentrat aparatele de la bord asupra a două pete strălucitoare de la suprafaţa planetei, în căutarea informaţiilor despre identitatea chimică şi fizică a acesteia. Dar, în loc de explicaţii, datele furnizate arată că respectivele zone sunt doar aparent similare, având de fapt "un comportament distinct diferit", spune Federico Tosi, specialist din cadrul misiunii sondei Dawn. Astfel, în timp ce Pata 1 este mai rece decât mediul din jurul său, Pata 5 este mai caldă decât regiunea cu care se învecinează. La suprafaţa lui Ceres au fost descoperite până în prezent peste zece astfel de pete. Ceres se află la 414 milioane de kilometri faţă de Soare şi are nevoie de 4,61 de ani tereştri pentru a-şi încheia mişcarea de revoluţie. Cu un diametru de aproximativ 950 de kilometri, acest planetoid este cel mai mare obiect din centura de asteroizi - suficient de masiv pentru ca sub influenţa gravitaţiei să capete forma sferică.
Dispariţia unei pete
Cu ajutorul spectrometrului VIR, oamenii de ştiinţă care se ocupă de misiunea sondei Dawn au reuşit să obţină imagini cu Ceres la diferite lungimi de undă ale luminii. Astfel, într-o fotografie realizată în spectrul vizibil al luminii, Ceres apare ca o sferă maro întunecat, unde petele sunt albe, perfect vizibile. În spectrul infraroşu (care detectează căldura) Pata 1 devine o formaţiune întunecată înconjurată de suprafeţe roşiatice, ceea ce indică faptul că este mai rece decât restul suprafeţei, a detaliat Tosi. Adevărata surpriză a fost că Pata 5 pur şi simplu a dispărut din imaginea în infraroşu. "Este evident că există mai multe pete strălucitoare la suprafaţa lui Ceres, însă din punct de vedere termic acestea se comportă diferit", a precizat Tosi.
Un trecut foarte diferit
Teoriile cu privire la originea acestor pete strălucitoare variază de la aglomerări de gheaţă până la aşa-numitele "minerale hidratate" - apă absorbită de minerale. Existenţa apei sub formă de gheaţă nu pare o explicaţie satisfăcătoare deoarece această planetă pitică nu se află suficient de departe faţă de Soare pentru ca apa să rămână în mod stabil în formă de agregare solidă. La fel de misterioase sunt şi deosebirile dintre Ceres şi vecinul său, asteroidul Vesta, studiat de sonda Dawn în 2011 şi 2012. Vesta este strălucitor, reflectând o mare parte din razele solare, iar Ceres este întunecată, ceea ce înseamnă că trecutul celor două corpuri vecine este foarte diferit. De asemenea, au fost despistate foarte puţine cratere mari pe suprafaţa lui Ceres, faţă de câte s-ar fi aşteptat să descopere după studierea lui Vesta.
