De atunci ne omorim zilnic, cu masochism inconstient, mii de neuroni. Cum fiica-mea Olga trebuia sa participe anul trecut la un concurs, am plecat impreuna spre Ploiesti. N-am fi patit nimic pe traseu, daca masina noastra n-ar fi adormit la volan, visind ca se transforma intr-un televizor cu lampi din tineretea ei pierduta. Pentru a raci motorul, la fiecare suta de km faceam popas si deschideam capota de sub care ieseau aburi mai ceva ca-n celebra si "titanica" scena fierbinte dintre Leonardo di Caprio si Kate Winslet! Ca-ntr-un cosmar fara sfirsit, televizorul cu lampi s-a transformat ulterior intr-un tigan inecat la mal, si cu doar zece km inainte de intrarea in Ploiesti am facut o pana de toata frumusetea. Gata sa ratam intrarea in concurs!
Dar tehnologia postmoderna avea sa-mi joace, in scurt timp, si alte feste. Ati auzit de televizorul color "Universum", cu diagonala de 35 cm? Daca nu, lasati-ma sa va luminez eu: e o cutie neagra, numai buna de pus in biblioteca, sub raftul cartilor de filosofia Evului Mediu si deasupra celui cu xeroxuri ilegale aduse cu mare truda din Germania. E ultimul racnet, cu multe setari chiar de la iesirea din fabrica, de exemplu programul de ardere automata a circuitelor integrate chiar la mijlocul filmului Andrei Rubliov! Si asta nu e tot: poate cei de virsta mea isi mai amintesc de pick-up-ul PAM II, marfa ruseasca de calitate si instrument polifunctional prin excelenta. Facut pentru Napoleoni, e clar: de ce sa faci un singur lucru, sa audiezi doar "Patetica" lui Beethoven, de pilda, cind poti foarte bine sa apropii degetul de potentiometrul volumului, pentru a asculta astfel in difuzor, in acelasi timp, si ultimele stiri la Radio Romania?
Sa nu uit nici de noul meu aparat de fotografiat "Excel-1" (cu "Auto-flash / DX", s-avem pardon!), antimonarhist convins! Cu doi ani in urma, fiind intr-o excursie de o zi la Strassbourg, am avut norocul sa vizitez Consiliul Europei, ba chiar s-o ascult pe Regina Beatrice tinind o cuvintare in plen! Cind am dorit si eu, ca tot chinezul tehnologizat pina-n urechi, sa fac o poza cu incoronatul cap, aparatul foto n-a fost de acord si pace! L-am injurat, l-am amenintat, am dat cu el de pamint - degeaba! Afara insa, ca un facut, functiona din nou. Moarte Reactiunii, vivat Republica! Si uite asa m-a apucat nostalgia dupa batrinul meu CMEHA 8M, prieten devotat atunci cind, in urma cu doar citiva ani, am privit impreuna eclipsa totala de soare de pe virful Paringul Mare!
Nici cu telefonul mobil nu ma impac neam, a ajuns sa ma sperie mai ceva ca "Shining"-ul lui Stephen King! Cu doar doua seri in urma primesc un ciudat SMS, probabil din strainatate, dupa numarul afisat. Cam asa suna mesajul: "Ai uitat ca ai un ceas ce nu este la mina ta de multa vreme. Valerica". Nu prea inteleg care-i treaba cu ceasul, eu am doar un "Doxa" vechi, elvetian cica, dar devenit get-beget mioritic dupa citeva reparatii ale unor onesti depanatori bahluieni. Dar ceasul este totusi la mina mea. Cit despre "Valerica", Dumnezeu mi-e martor ca n-am cunoscut-o niciodata, nici in sens biblic, nici altfel! Sau oi fi fost prea beat? Mesajul asta suna totusi a amenintare!
Ar mai fi computerul (ordinator sau calculator, in functie de ce limba doriti sa protejati!). Dar ce as mai putea spune dupa zeci de documente pierdute (nu din cauza mea!), printre care o teza de licenta, multe articole si un inceput de Jurnal? N-am avut niciodata o masina de scris, dar mai ca mi-as cumpara una!
Morala? Nu exista. Daca as avea destul curaj, mi-as lua fetele si m-as muta intr-o cabana la munte, sa-mi salvez ultimii neuroni ramasi. Si inca ceva: uneori imi doresc sa fi murit dracului musca lui Culianu, inainte de a se adapta la mediu, devenind aptera!