De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
A gândi cu vinovăție este semnul unei minți nesănătoase, care vede păcate în jur sau în sine, păcate demne de pedeapsă. Pedepsindu-le prin orice intervenție, chiar și doar mentală (prin critică tăcută), mintea nesănătoasă crede că astfel îl va îmbuna pe Dumnezeu, pedeapsa fiind un fel de preț care trebuie plătit pentru oprirea intervenției divine.
Mintea alege fie calea iluziei, fie a realității, și nu este vreo cale de mijloc. Dacă parcurge drumul iluziei, trebuie să se întoarcă total din drum, renunțând la orice iluzie care o duce la ideea de păcat.
Pentru că pe calea iluziei vede păcate demne de pedeapsă și simte vinovăție, mintea nesănătoasă va aplica trupului rețeta „vindecătoare” a pedepsei. Dar pentru că pedepsele aplicate în afară reflectă ceea ce este înlăuntru, pedeapsa și-o aplică trupului, prin boală, luând astfel locul lui Dumnezeu, gândind că iertarea cere un preț: suferința. Iluzia este totală, pentru că îl percepe pe Dumnezeu nu total iubitor, ci pedepsitor, folosind boala și suferința ca preț pentru mântuire. Și pentru că sunt siguri că așa procedează Dumnezeu, îi uzurpă locul și își aplică propria pedeapsă.
Pe calea realității mintea vede doar motive de bucurie, semn că este sănătoasă. Nu poate suferi, pentru că nu vede vinovăție, ci eventual greșeli care pot fi îndreptate cu aceeași bucurie, deplini încrezători în Iubirea Tatălui pentru Fiul Lui.
„Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte.
Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?
Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?
Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.
Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.
Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El.
Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.
Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, IX, 2-13)
