Mila crestina ii aduce cersetoarei Carmen Ghergus 90 de lei pe zi. Cred acest lucru, pentru ca atunci cind autoritatile i-au propus sa o gazduiasca intr-un Centru maternal, ea a avut tupeul sa le ceara asistentilor sociali exact aceasta suma. Daca facem un calcul simplu, ajungem la concluzia ca ea cistiga intr-o saptamina 630 de lei, adica mai mult decit salariul minim pe economie. Considerind ca poate nu "munceste" sapte zile din sapte. Ajungem, astfel, la aproape 500 de lei cistig pe saptamina. Oare citi dintre pensionarii care ii dau de pomana, cind sta la usa bisericii, primesc lunar acesti bani? Ca sa nu mai discutam de cistigul lunar al cersetoarei, care se poate apropia de 2.000 de lei, la care se adauga si cei 900 de lei primiti de la stat ca alocatii pentru copii sau indemnizatie de insotitor pentru copilul cu handicap. Ajungem la sume pe care cu greu le cistiga si cei cu studii superioare. Si aceste doua persoane, Carmen Ghergus si concubinul ei, sint apte de munca. Doi oameni zdraveni care nu fac nimic pentru societatea care le ofera acesti bani. Ei nu fac decit copii de pe urma carora se intretin, fara sa le pese de viitorul lor. Ii trimit la cersit, ii invata cum sa-si cistige in acest mod o piine, transmitindu-si "meseria" din tata-n fiu. Si nu sint singurii, din pacate.
Trecind peste aspectul economic, ma deranjeaza faptul ca aceasta atitudine perpetueaza. De zece ani, cel putin in cazul cersetoarei Ghergus, statul nu a facut nimic. Li s-au dat amenzi pe care nu le-au platit si nici nu au fost obligati in vreun fel sa le plateasca. Autoritatile spun ca nu i-au executat silit pentru ca nu au ce sa le ia, iar munca in folosul comunitatii trebuie sa se faca numai cu acordul lor. Adica ei platesc amenda daca sint de acord! Da' ce, au innebunit? Care om ar plati o amenda daca ar fi intrebat: "Vrei sa o platesti? Nu? Ei, daca nu vrei, nu-i nimic, pleaca mata acasa!". Problema este ca amenzile le-au fost date in baza Legii 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convieturie sociala, a ordinii si linistii publice, care nu sanctioneaza cersetoria decit cu amenda sau inchisoare contraventionala, cind de fapt, ar fi trebuit intocmit dosar penal pentru scoaterea copiilor la cersit, actiune sanctionata de Codul Penal cu inchisoare de la o luna la trei ani. Codul Penal este completat si cu Legea 272/2004 care vine cu precizari suplimentare privind cazurile minorilor care sint fortati sa cerseasca, iar sanctiunile prevad inchisoare intre unu si trei ani. De asemenea, recrutarea ori constringerea unui minor la cersetorie se pedepseste cu inchisoare de la unu la cinci ani, iar daca faptele sint savirsite de un parinte, pedeapsa ajunge pina la sapte ani de inchisoare si interzicerea unor drepturi. Insa nimeni nu aplica aceste legi in vigoare, nimanui nu-i pasa cu adevarat de acei copii scosi la cersit si exploatati. Iar singurii care pierd cu adevarat din toata aceasta situatie sint copiii, educati in spiritul cersetoriei.
Cu cit ne creste nivelul de trai, cu atit vom avea mai multi cersetori. Duminica, la biserici, trebuie sa faci slalom printre miinile intinse. Mereu aceleasi, pentru ca fiecare are locul lui. Nu poti sa te duci sa cersesti asa, de capul tau. Exista o ordine, o lege a strazii, in care cel mai puternic cistiga locul de cersit. Vina noastra, a comunitatii este ca le dam bani. Fiecare leu care ajunge la ei are menirea sa perpetueze aceasta stare de fapt. Oamenii care cersesc vor trai la fel de prost, pentru ca asa s-au invatat si, daca ar arata mai bine, nu le-ar mai da nimeni de pomana. Asa ca imaginile cersetorilor nu vor disparea. Singura solutie ar fi ca noi sa incetam sa le mai dam bani, iar autoritatile locale sa-si faca datoria si sa aplice legile cele mai dure pentru cei care-si scot copiii la cersit. Sa-i aresteze pentru cersetorie si sa le ia copiii pentru ca a-i creste in acest mediu, evident le face rau.
Daca vrem sa facem actiuni caritabile, sint zeci de copii care asteapta acest lucru, dar nu la poarta bisericii, pe strazi sau in piata. Daca vrem sa ne usuram constiintele putem sa avem grija, din cind in cind, de un copil parasit, ajuns in grija statului. Un cadou, o atentie, acel copil sa stie ca exista cineva care se gindeste el, ar face mai mult decit o moneda aruncata in graba intr-o mina jegoasa si hrapareata. Daca vrem sa fim buni crestini trebuie sa stim sa ne alegem modul in care dovedim acest lucru si sa incetam a mai da de pomana. Nu facem decit sa incurajam cersetoria si astfel ii privam pe copiii cersetorilor de copilarie. Daca va este mila de un copil, nu-i dati bani. Daca vreti sa faceti ceva pentru el in acel moment, mai bine cumparati-i ceva de mincare. Dureaza poate citeva minute in plus, dar asa puteti fi siguri ca ati facut ceva bun. Doar asa ii vom putea salva. Altfel, vom ajunge o tara de cersetori si nu stiu cine va mai munci ca sa ne dea de pomana!
Trecind peste aspectul economic, ma deranjeaza faptul ca aceasta atitudine perpetueaza. De zece ani, cel putin in cazul cersetoarei Ghergus, statul nu a facut nimic. Li s-au dat amenzi pe care nu le-au platit si nici nu au fost obligati in vreun fel sa le plateasca. Autoritatile spun ca nu i-au executat silit pentru ca nu au ce sa le ia, iar munca in folosul comunitatii trebuie sa se faca numai cu acordul lor. Adica ei platesc amenda daca sint de acord! Da' ce, au innebunit? Care om ar plati o amenda daca ar fi intrebat: "Vrei sa o platesti? Nu? Ei, daca nu vrei, nu-i nimic, pleaca mata acasa!". Problema este ca amenzile le-au fost date in baza Legii 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convieturie sociala, a ordinii si linistii publice, care nu sanctioneaza cersetoria decit cu amenda sau inchisoare contraventionala, cind de fapt, ar fi trebuit intocmit dosar penal pentru scoaterea copiilor la cersit, actiune sanctionata de Codul Penal cu inchisoare de la o luna la trei ani. Codul Penal este completat si cu Legea 272/2004 care vine cu precizari suplimentare privind cazurile minorilor care sint fortati sa cerseasca, iar sanctiunile prevad inchisoare intre unu si trei ani. De asemenea, recrutarea ori constringerea unui minor la cersetorie se pedepseste cu inchisoare de la unu la cinci ani, iar daca faptele sint savirsite de un parinte, pedeapsa ajunge pina la sapte ani de inchisoare si interzicerea unor drepturi. Insa nimeni nu aplica aceste legi in vigoare, nimanui nu-i pasa cu adevarat de acei copii scosi la cersit si exploatati. Iar singurii care pierd cu adevarat din toata aceasta situatie sint copiii, educati in spiritul cersetoriei.
Cu cit ne creste nivelul de trai, cu atit vom avea mai multi cersetori. Duminica, la biserici, trebuie sa faci slalom printre miinile intinse. Mereu aceleasi, pentru ca fiecare are locul lui. Nu poti sa te duci sa cersesti asa, de capul tau. Exista o ordine, o lege a strazii, in care cel mai puternic cistiga locul de cersit. Vina noastra, a comunitatii este ca le dam bani. Fiecare leu care ajunge la ei are menirea sa perpetueze aceasta stare de fapt. Oamenii care cersesc vor trai la fel de prost, pentru ca asa s-au invatat si, daca ar arata mai bine, nu le-ar mai da nimeni de pomana. Asa ca imaginile cersetorilor nu vor disparea. Singura solutie ar fi ca noi sa incetam sa le mai dam bani, iar autoritatile locale sa-si faca datoria si sa aplice legile cele mai dure pentru cei care-si scot copiii la cersit. Sa-i aresteze pentru cersetorie si sa le ia copiii pentru ca a-i creste in acest mediu, evident le face rau.
Daca vrem sa facem actiuni caritabile, sint zeci de copii care asteapta acest lucru, dar nu la poarta bisericii, pe strazi sau in piata. Daca vrem sa ne usuram constiintele putem sa avem grija, din cind in cind, de un copil parasit, ajuns in grija statului. Un cadou, o atentie, acel copil sa stie ca exista cineva care se gindeste el, ar face mai mult decit o moneda aruncata in graba intr-o mina jegoasa si hrapareata. Daca vrem sa fim buni crestini trebuie sa stim sa ne alegem modul in care dovedim acest lucru si sa incetam a mai da de pomana. Nu facem decit sa incurajam cersetoria si astfel ii privam pe copiii cersetorilor de copilarie. Daca va este mila de un copil, nu-i dati bani. Daca vreti sa faceti ceva pentru el in acel moment, mai bine cumparati-i ceva de mincare. Dureaza poate citeva minute in plus, dar asa puteti fi siguri ca ati facut ceva bun. Doar asa ii vom putea salva. Altfel, vom ajunge o tara de cersetori si nu stiu cine va mai munci ca sa ne dea de pomana!
