Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Ne-am tot plâns că este cald, că nu mai rezistăm la 40 de grade și uite așa, încet, se simt temperaturile mai scăzute, cel puțin seara și dimineața. Se întunecă mai devreme și se luminează mai târziu. Aceste aspecte ale anotimpurilor sunt simțite și de păsările migratoare.
Înainte de Sfânta Maria am plecat de dimineață după păsări, nimic neobișnuit, traseul era același ca întotdeauna în ultima perioadă, Seaca – Comăneasca – Lacu Sărat II Brăila. Dar la Comăneasca se întâmplă un fenomen interesant, au băgat apă din Dunăre pe canale și o dată cu aceasta a intrat și ceva pește, de aceea am eliminat Comăneasca din program (când am ajuns în zonă) deoarece erau în jur de 20 de mașini ale pescarilor care doreau să bage o undiță în apă și pentru mine ca ornitolog, asta înseamnă deranj la păsări și nu prea avea sens să trec pe acolo, cel puțin în prima parte a zilei. În această perioadă o să încerc să observ păsările de la Comăneasca doar pe seară, când vor pleca majoritatea pescarilor.
Seaca rămâne o zonă de interes ornitologic, cel puțin în perioada de migrație, așa că am ajuns acolo și era în desfășurare un spectacol, acela al migrației de toamnă. Cerul era acoperit la propriu de berze, am numărat așa pentru amuzament și m-am oprit după ce ajunsesem cam la 250 de exemplare de berze albe ce se adunaseră pentru ultimele antrenamente înainte de a ne saluta și a pleca de pe aceste meleaguri până la primăvara viitoare.
Migrația păsărilor sălbatice se face treptat pentru fiecare specie în parte. Trebuie să știm că nu pleacă toate odată, așa că acest spectacol al migrație se poate întinde pe perioade lungi de timp. Observând acest fenomen de ani de zile, știu că primele păsări care se pregătesc pentru migrație sunt berzele albe și limicolele (sunt păsări de dimensiuni mici, care pot fi întâlnite în zona malului apelor, sunt bune zburătoare pe distanțe mici, se hrănesc cu ceea ce găsesc în nămol pe malul apelor, pe sub pietre sau pe fundul apelor puțin adânci).
Zonele cele mai dens populate cu păsări sălbatice în această perioadă, din județul nostru, sunt, cel puțin în ceea ce mă privește, Lacu Sărat I și II, Seaca, dar și pe Dunăre, în zonele puțin traficate de om. Sunt convins că mai sunt și alte locații unde păsările își dau „întâlnire” pentru a se aduna în stoluri mari și a pleca mai departe. Comăneasca este și rămâne o zonă de mare interes ornitologic, dar este greu de observat păsările aici din cauza faptului că întinderea de stuf și papură este foarte mare și păsările au unde să se ascundă.
Am ajuns prima dată la Seaca anul trecut, undeva prin toamnă, și am fost plăcut impresionat de numărul mare de păsări observate, atât ca număr de indivizi cât și ca număr de specii, în timpul migrației.
Am ajuns de curând și mi-am dat seama că migrația începe pentru berze și limicole cel puțin, imaginea era asemănătoare cu ceea ce am văzut anul trecut. În vizitele din săptămânile trecute nu erau multe specii de păsări, dar data aceasta numărul indivizilor era undeva spre 3.000 – 4.000 exemplare, cam cât puteam eu să estimez la o primă vedere cu binoclul. Ceea ce mă surprinde în ultima perioadă, în multe locații cu luciu de apă pe unde am ajuns, nu prea mai sunt lebede de vară, sau cel puțin atunci când am ajuns acolo, nu erau. Spun acest lucru deoarece atât la Seaca cât și la Lacu Sărat I și II nu am observat nici un exemplar de lebădă de vară.
Știu că sunt puțini cei care cunosc păsările cu adevărat, dintre cei care citesc articolele mele din cotidianuil „Obiectiv”, dar voi încerca să vă prezint cam ce am văzut, atât la Seaca cât și la Lacu Sărat I și II.
La Seaca am observat următoarele specii: rață cârâitoare, rață mare, rață mică, rață roșie, corcodel mare, corcodel cu gât roșu, corcodel mic, corcodel cu gât negru, călifar alb, pescăruș râzător. În afară de aceste specii mai pot aminti: piciorong, ciocântors, bătăuș, prundăraș mic, fugaci de țărm, prundăraș de nămol, culic mare și mic, sitar de mal, fluierar de munte, fluierar de mlaștină, fluierar cu picioare verzi, fluierar de lac, fluierar negru, sfrâncioc roșiatic, fazan cu pui.
La Lacu Sărat I și II am observat următoarele specii: ciocântors, piciorong, bătăuș, fluierar de mlaștină, fluierar cu picioare verzi, fluierar de lac, fluierar negru, pescăruș râzător, lișițe (cam 250 exemplare), rațe mari, porumbei gulerați, turturele, sfrâncioc roșiatic, culic mic. Sunt convins că sunt mai multe specii de păsări, având în vedere dinamica acestora.
Este o imagine unică în această perioadă, puteți vedea multe păsări la un loc, cel puțin acolo unde există și un luciu de apă, așa că vă încurajez să ieșiți în natură, să urmăriți acest unic spectacol al migrației.
