In urma cu doua zile, in capitala, a avut loc a cincea Conferinta Nationala a Agricultorilor din Romania. Este a treia manifestare de acest gen la care particip. Concluzia, dupa trei asemenea intilniri, nu este una care sa faca cinste celor care ne-au condus sau ne conduc: exista o lipsa totala de interes concret pentru agricultura si agricultori, pentru taranul roman si satul romanesc. Totul, in lumea aceasta pitoreasca, se misca strict in virtutea inertiei, iar motivul este simplu: cei de la putere nu cunosc sau nu vor sa cunoasca realitatea cruda. Dar sa ma explic.
A fost primul an, 2004. Peste 400 de producatori agricoli, din 16 judete ale tarii, au participat, in Aula Academiei de Stiinte Agricole, la cea de a III-a Conferinta Nationala a Agricultorilor din Romania. Conferinta a fost in realitate un strigat de disperare, care, din pacate, nu a fost auzit tocmai de cei in masura sa ajute. Prezent la deschiderea Conferintei, ministrul Agriculturii, Ilie Sirbu (PSD), a avut, asa cum ii era stilul, o aparitie meteorica: a venit, i-a mustruluit bine pe cei prezenti ca prea acuza puterea de indiferenta, a rostit un mesaj din partea premierului, si fuga la Parlament, unde urma sa aiba loc validarea noului Cabinet (tocmai avusese loc o remaniere, iar Sirbu fusese mentinut in functie). Senator pe atunci, Gheorghe Flutur a fost in sala si a criticat vehement, ca un adevarat liberal, comportamentul PSD-istului.
Anul doi, 2005. Alta locatie - Palatul Parlamentului, alta formatiune politica la putere - Alianta D.A, alt ministru - Gheorghe Flutur. Cu speranta ca cei care abia cistigasera alegerile vor arata mai multa intelegere, la Conferinta cu numarul IV au venit peste 800 de agricultori din toate judetele tarii, chiar si din asociatii profesionale neafiliate la LAPAR. Din pacate, insa, ca si predecesorul sau, si Gheorghe Flutur, uitind criticile lansate cu numai un an in urma, a venit, dar a plecat in fuga, pentru ca il asteptau la minister treburi mult mai importante. Flutur a reusit cu greu sa se sustraga "treburilor importante" o ora. A ascultat o parte din problemele si doleantele celor prezenti, si le-a notat constiincios, dupa care a tinut un discurs proaspat in care a promis mult si a enumerat prioritatile. Odata rostite ultimele promisiuni si acuze la adresa fostei guvernari si a fostilor ministri PSD, Sirbu si Daea, ultimele asigurari de intelegere si compasiune, Flutur si-a cerut scuze si a parasit sala, "imun" la insistentele sutelor de fermieri. Culmea, la sfirsitul conferintei, urgenta s-a dovedit a fi, de fapt, un banal interviu la un post de radio, dar nimeni nu l-a acuzat prea aspru, fermierii au inchis ochii si au sperat. Vorba aceea, speranta moare ultima, iar ei chiar aveau incredere in Flutur si in promisiunile lui.
Anul trei, 2006. Aceeasi sala, aceeasi Alianta, ce-i drept, cazuta mult in sondajele de opinie, acelasi ministru, intre timp devenit vedeta incontestabila a inundatiilor si a luptei impotriva gripei aviare. Circa 700 de fermieri, din toata tara, indignati si totodata disperati de situatia critica in care se gasesc cu un an inaintea integrarii, au inceput nemultumiti lucrarile celei de a cincea conferinte, fara exact persoana ce trebuia sa asculte fiecare cuvint rostit de la tribuna, Gheorghe Flutur. Dupa trei ore de dezbateri aprinse, apare si ministrul. Se aseaza discret la prezidiu. Insufletiti de prezenta lui, fermierii se incing si arunca spre sala discursuri presarate cu indemnuri la mobilizare. De la tribuna, un taran cu patru clase i-a amintit ministrului ca exact peste un an se vor implini 100 de ani de la Rascoala din 1907. Un fermier i-a cerut demisia, iar un altul si-a chemat colegii la proteste de strada. Doar diplomatia, retorica si experienta confruntarilor politice l-au scos din incurcatura. A rostit un discurs ce a debutat cu un ton spasit: va inteleg, va cred, va compatimesc, apoi usor acuzator: nu ma asteptam sa imi multumiti pentru binele facut pina in prezent, si in final pe un ton increzator: vom face, vom realiza, vom indeplini, impreuna, noi si dumneavoastra, va astept, va provoc la dezbateri etc. Strategia discursului i-a debusolat clar pe cei din sala. Prin cuvintele si tonalitatea folosite, Flutur a reusit sa distraga atentia intregului auditoriu, iar la final, a multumit pentru "onoarea" de a fi fost alaturi de ei si a iesit in graba. In urma lui, mai intii tacere grea, apoi freamat si, in final, derutati de repeziciunea cu care lucrarile conferintei au fost declarate inchise, cei 700 de agricultori s-au ridicat si au parasit sala. Pe hol, comentarii, frustrari, dar totul prea tirziu.
Ministrul era deja departe si toate reprosurile erau in van. Un lucru insa a fost clar, aura in care parea invaluit la conferinta precedenta Flutur s-a risipit, si daca ministrul nu a constientizat, nici de aceasta data, ca trebuie sa isi schimbe atitudinea si ca trebuie sa faca ceva concret, mi-e greu sa cred ca va mai apuca vara tot pe aceasta pozitie. Pentru ca, cel putin asa am perceput, din afara, este prima data cind agricultorii par satui, decisi sa iasa in strada, macar sa ceara demisia ministrului, daca nu sa obtina si alte succese. De prea mult timp vorbesc in zadar, de prea mult timp puterea, indiferent de culoare, ii trateaza cu sictir, de prea mult timp sint loviti sub centura de diverse grupuri care au drept unic scop propriul profit.
A fost primul an, 2004. Peste 400 de producatori agricoli, din 16 judete ale tarii, au participat, in Aula Academiei de Stiinte Agricole, la cea de a III-a Conferinta Nationala a Agricultorilor din Romania. Conferinta a fost in realitate un strigat de disperare, care, din pacate, nu a fost auzit tocmai de cei in masura sa ajute. Prezent la deschiderea Conferintei, ministrul Agriculturii, Ilie Sirbu (PSD), a avut, asa cum ii era stilul, o aparitie meteorica: a venit, i-a mustruluit bine pe cei prezenti ca prea acuza puterea de indiferenta, a rostit un mesaj din partea premierului, si fuga la Parlament, unde urma sa aiba loc validarea noului Cabinet (tocmai avusese loc o remaniere, iar Sirbu fusese mentinut in functie). Senator pe atunci, Gheorghe Flutur a fost in sala si a criticat vehement, ca un adevarat liberal, comportamentul PSD-istului.
Anul doi, 2005. Alta locatie - Palatul Parlamentului, alta formatiune politica la putere - Alianta D.A, alt ministru - Gheorghe Flutur. Cu speranta ca cei care abia cistigasera alegerile vor arata mai multa intelegere, la Conferinta cu numarul IV au venit peste 800 de agricultori din toate judetele tarii, chiar si din asociatii profesionale neafiliate la LAPAR. Din pacate, insa, ca si predecesorul sau, si Gheorghe Flutur, uitind criticile lansate cu numai un an in urma, a venit, dar a plecat in fuga, pentru ca il asteptau la minister treburi mult mai importante. Flutur a reusit cu greu sa se sustraga "treburilor importante" o ora. A ascultat o parte din problemele si doleantele celor prezenti, si le-a notat constiincios, dupa care a tinut un discurs proaspat in care a promis mult si a enumerat prioritatile. Odata rostite ultimele promisiuni si acuze la adresa fostei guvernari si a fostilor ministri PSD, Sirbu si Daea, ultimele asigurari de intelegere si compasiune, Flutur si-a cerut scuze si a parasit sala, "imun" la insistentele sutelor de fermieri. Culmea, la sfirsitul conferintei, urgenta s-a dovedit a fi, de fapt, un banal interviu la un post de radio, dar nimeni nu l-a acuzat prea aspru, fermierii au inchis ochii si au sperat. Vorba aceea, speranta moare ultima, iar ei chiar aveau incredere in Flutur si in promisiunile lui.
Anul trei, 2006. Aceeasi sala, aceeasi Alianta, ce-i drept, cazuta mult in sondajele de opinie, acelasi ministru, intre timp devenit vedeta incontestabila a inundatiilor si a luptei impotriva gripei aviare. Circa 700 de fermieri, din toata tara, indignati si totodata disperati de situatia critica in care se gasesc cu un an inaintea integrarii, au inceput nemultumiti lucrarile celei de a cincea conferinte, fara exact persoana ce trebuia sa asculte fiecare cuvint rostit de la tribuna, Gheorghe Flutur. Dupa trei ore de dezbateri aprinse, apare si ministrul. Se aseaza discret la prezidiu. Insufletiti de prezenta lui, fermierii se incing si arunca spre sala discursuri presarate cu indemnuri la mobilizare. De la tribuna, un taran cu patru clase i-a amintit ministrului ca exact peste un an se vor implini 100 de ani de la Rascoala din 1907. Un fermier i-a cerut demisia, iar un altul si-a chemat colegii la proteste de strada. Doar diplomatia, retorica si experienta confruntarilor politice l-au scos din incurcatura. A rostit un discurs ce a debutat cu un ton spasit: va inteleg, va cred, va compatimesc, apoi usor acuzator: nu ma asteptam sa imi multumiti pentru binele facut pina in prezent, si in final pe un ton increzator: vom face, vom realiza, vom indeplini, impreuna, noi si dumneavoastra, va astept, va provoc la dezbateri etc. Strategia discursului i-a debusolat clar pe cei din sala. Prin cuvintele si tonalitatea folosite, Flutur a reusit sa distraga atentia intregului auditoriu, iar la final, a multumit pentru "onoarea" de a fi fost alaturi de ei si a iesit in graba. In urma lui, mai intii tacere grea, apoi freamat si, in final, derutati de repeziciunea cu care lucrarile conferintei au fost declarate inchise, cei 700 de agricultori s-au ridicat si au parasit sala. Pe hol, comentarii, frustrari, dar totul prea tirziu.
Ministrul era deja departe si toate reprosurile erau in van. Un lucru insa a fost clar, aura in care parea invaluit la conferinta precedenta Flutur s-a risipit, si daca ministrul nu a constientizat, nici de aceasta data, ca trebuie sa isi schimbe atitudinea si ca trebuie sa faca ceva concret, mi-e greu sa cred ca va mai apuca vara tot pe aceasta pozitie. Pentru ca, cel putin asa am perceput, din afara, este prima data cind agricultorii par satui, decisi sa iasa in strada, macar sa ceara demisia ministrului, daca nu sa obtina si alte succese. De prea mult timp vorbesc in zadar, de prea mult timp puterea, indiferent de culoare, ii trateaza cu sictir, de prea mult timp sint loviti sub centura de diverse grupuri care au drept unic scop propriul profit.
