Imagini pe care ochiul cu greu le poate suporta: un cal mort, întins lângă gardul fermei; un alt cal, susţinut pe braţe de voluntari şi personalităţi publice, agonizează; un altul, plin de răni sângerânde, abia se ţine pe picioare; mulţi alţii poartă semnele unor lovituri serioase. Caii sunt nemâncaţi, neadăpaţi, duşi până dincolo de epuizare. Prin aceste instantanee de iad, care năucesc şi dezorientează, se agită îngroziţi oameni de bine, reprezentanţi ai Poliţiei, reprezentanţi ai Direcţiei Sanitar Veterinare (DSV) etc.
Ultimele suferinţe ale celor doi cai morţi la Urleasca au fost alinate de Cristina Ţopescu şi de voluntarii "Vier Pfoten"
Drumul spre abator
Cum a început totul? În noaptea de 20 spre 21 mai, la orele 23.15, agenţi de la Poliţia oraşului Ianca au oprit pentru control, pe DN 2B, în oraş, autotrenul cu semiremorcă condus de un bărbat de 53 ani, din comuna Ruşeţu, judeţul Buzău. Este vorba de un tir care, în condiţii ilegale şi ieşite din orice normă a unui simţ uman elementar, cu toate că existau documente valabile de transport, provenienţă şi sănătate, transporta, cu destinaţia abator, peste 50 de cai, care prezentau leziuni şi o stare vădită de iritare, nerespectându-se regulile speciale de transport privind hrana şi adăpatul. Transportul interceptat în zona de competenţă a Poliţiei Ianca venea din comuna C.A. Rosetti, judeţul Tulcea, destinaţia fiind un abator din Municipiul Sfântul Gheorghe, judeţul Covasna, unde animalele urmau să fie sacrificate.
Dar abia din acest punct încolo urmau să apară întrebările şi răspunsurile ce aveau să descrie coordonatele unei nebunii care a ţinut, în ultimele zile, România cu sufletul gură. Caii erau la limita supravieţuirii şi prima măsură care se impunea era găsirea unei locaţii în care să fie plasaţi, pentru a li se da îngrijiri medicale, apă şi hrană. Până să se mobilizeze autorităţile publice, a intervenit rapid un om care nu a putut sta impasibil în faţa barbariei dezlănţuite. Mai exact, Marlena Terlemes a pus la dispoziţie ferma sa proprietate privată, situată în Urleasca, recunoscută, ca poziţie, drept Ferma 8 Urleasca. Un rol extrem de important l-au avut şi voluntarii Asociaţiei "Vier Pfoten", conduşi de coordonatorul de proiecte Kuki Bărbuceanu şi Roxana Radu, voluntara inimoasă cu care reporterii "Obiectiv Vocea-Brăilei" au ţinut legătura. Odată aduşi caii în ferma Marlenei Terlemes, au început apelurile pentru materiale medicale ce erau necesare de urgenţă. Reporterii noştri s-au mişcat rapid, ajungând la faţa locului cu spray-uri dezinfectante pentru plăgi, ace chirurgicale de cusut, seringi cu betadină etc. Medicul Florin Mlaghin n-a pierdut nicio secundă şi a început să coasă rănile deschise ale cailor.
Precizăm că, în acest moment, în ferma Marlenei Terlemes mai sunt 52 de cai, din cei 54 aduşi, unul murind şi altul fiind eutanasiat.
De asemenea, trebuie menţionat că la faţa locului s-a aflat şi cunoscuta jurnalistă Cristina Ţopescu.
Poliţia Animalelor a urmărit îndeaproape modul de desfăşurare a procedurilor
Filiera bestială din Deltă
Reporterii "Obiectiv Vocea-Brăilei" au discutat cu reprezentanţii "Vier Pfoten", cei care cunosc cel mai bine întreaga filieră bestială prin care caii sălbatici din Deltă iau calea abatorului. Kuki Bărbuceanu ne-a explicat că situaţia este foarte complicată - mai bine spus, se doreşte a fi complicată. "În momentul de faţă, suntem în următoarea dilemă: Au caii un proprietar sau mai mulţi? Dacă atunci când e vorba ca localnicii, adică cei care-i pot prinde, să încaseze bani pe ei, spun că sunt proprietari, indicând fel de fel de semne particulare, când e vorba să se angajeze răspunderea juridică a proprietarului pentru starea animalului, nu mai spune niciunul că este proprietar. Mai mult decât atât, autorităţile din zonă tolerează cumva această situaţie incertă. De doi ani de zile mă chinui să implementez un proiect, dezvoltat cu reprezentanţii din Austria ai Asociaţiei, prin care caii sălbatici din Pădurea Letea să fie monitorizaţi prin cip-uri, iar înmulţirea lor, în cazul în care ar fi excesivă, să fie ţinută sub control. Autorităţile spun că aceşti cai distrug Pădurea Letea, care face parte din Rezervaţia Biosfera. Bun, am zis atunci, cu toate că e greu de înghiţit că hergheliile de cai sălbatici mănâncă copaci, haideţi să-i mutăm în Pădurea Cardon, care nu face parte din Rezervaţie. Păi, trebuie să vă adresaţi Romsilva, la Bucureşti. M-am adresat şi nu am primit niciun răspuns scris, ci doar unul verbal: nu mutăm nimic! Să fim bine înţeleşi: nimeni nu contestă dreptul unui proprietar de cal să-şi trimită animalul la abator. Dar acest proprietar trebuie să răspundă de animal, de ce face acesta lăsat în stare de libertate, şi să respecte şi legislaţia în vigoare privind tratamentul, transportul animalului", ne-a precizat coordonatorul de proiecte al "Vier Pfoten".
La rândul ei, Roxana Radu ne-a spus că neaplicarea legilor în vigoare, pe de-o parte, şi o stare de vid legislativ privind proprietatea asupra acestor animale, pe de altă parte, permite celor implicaţi în această afacere cu aer grotesc şi revoltător să-şi exercite neperturbaţi acţiunile bestiale, ieşite total dintr-o minimă raţiune şi din normele unui stat european de an 2011: "Aceşti cai sunt sălbatici şi trebuie trataţi ca atare. Soluţiile, în ceea ce-i privesc, trebuie adoptate de profesionişti, cu sprijinul autorităţilor, cu legi ferme şi cu implicare afectivă care să ne scoată din nebunia aceasta primitivă şi sadică".
Marlena Terlemes, cea care şi-a pus la dispoziţie ferma proprietate privată, ne-a declarat că a fost imposibil să rămână rece, deoarece revolta la vederea unor asemenea atrocităţi a făcut-o să-şi asume această hotărâre, indiferent de consecinţele imprevizibile care pot decurge de aici. Mai mult, ne-a mărturisit că este bucuroasă că spiritul umanitar a mobilizat atâţia oameni. "Atât Primăria Urleasca, cât şi DSV Brăila, plus persoane din toată ţara, care au reacţionat instantaneu, ajutând cu donaţii, reprezintă ziduri importante în faţa unei dezumanizări vădite, ce nu mai distinge între lucruri când e vorba de bani", a precizat Terlemes Marlena.
Marlena Terlemes şi-a pus la dispoziţie ferma pentru găzduirea cailor
În ecuaţie intervine un element nou
Reprezentantul DSV Brăila, consilierul Dragoş Frigioiu, ne-a declarat că mai există un element important în această ecuaţie sordidă: "19 din caii aduşi la fermă au acte emise de DSV Tulcea privitoare la existenţa unei boli foarte periculoase: anemie infecţioasă. Nici nu pot să vă explic, dacă se confirmă acest lucru, ce măsuri ar trebui luate. Sunt dintre cele mai drastice, Uniunea Europeană stabilind cu stricteţe procedurile într-o asemenea situaţie. Pe de altă parte, competenţa revine, din acest punct de vedere, tot celor de la DSV Tulcea, noi neputând interveni decât cu aprobarea Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare. Cât priveşte transportul acestor cai, nu există absolut niciun dubiu privind încălcarea oricărei norme în vigoare. Fără nicio reţinere, pot spune: se impun clar sancţiuni pentru transportator!"
Tot DSV Brăila a pus la dispoziţie două cisterne cu apă plus alte elemente vitale cailor.
Precizăm că Poliţia a intervenit rapid, întocmind dosar penal sub aspectul savârşirii infracţiunii de "rele tratamente aplicate animalelor", faptă prevăzută şi pedepsită de Legea nr. 205/2004 (modificată), privind protecţia animalelor.
Între timp, surse de la faţa locului ne-au declarat că, în cursul zilei de astăzi, la fermă vor sosi în jur de 40 de medici, care vor lua probe pentru analize şi, de asemenea, va exista o implicare masivă atât a autorităţilor publice centrale, cât şi a celor locale.
În realitate, despre ce este vorba?
Povestea e lungă şi încâlcită, dar câteva aspecte semnificative se desprind cu claritate. Cel care ne-a destăinuit misterele acestei afaceri cu iz de masacru a fost tot Kuki Bărbuceanu, domnia sa urmărind fenomenul de mai mult de trei ani. Caii ajunşi în Pădurea Letea provin, în faza primară, din curţile sătenilor. Intenţia acestora pare clară: îi lăsăm în pădure, să crească şi să se înmulţească, fără a avea absolut nicio grijă, apoi îi "pescuim" cu laţurile, cu bâtele şi-i transformăm în bani. Evident, situaţia e mult mai nuanţată. Nu toţi localnicii procedează astfel, după cum şi cai cu însemne de proprietate pe ei pot fi întâlniţi pe lângă hergheliile sălbatice, fără ca proprietarul, probabil, să fi plănuit în mod direct acest lucru. Pe de altă parte, e arhicunoscut, de cei care sunt la curent, dar nu dezvăluie cu niciun chip, că asemenea practici sunt deja tradiţionale, ele perfecţionându-se de pe timpul lui Ceauşescu şi nu numai în Deltă. Aşadar, ideea este următoarea: caii se sălbăticesc, cresc şi se reproduc singuri, iar cei care-i prind îi comercializează, declarându-se, la vânzarea către abatoare, proprietari. În direcţie exact inversă, dacă aceşti cai sălbatici pun probleme şi este necesară instituirea unor măsuri juridice, deodată, nimeni nu mai este proprietar.
Dar cum începe totul? Într-o bună zi, apare în zonă un tip care întreabă: "Puteţi să strângeţi 50 de cai? Vin peste două săptămâni". Subit, ţăranii, cu mirosul banilor în nas, îşi pregătesc "artileria" şi ies la vânat. Se încropeşte un ţarc la repezeală şi începe măcelul. Cum asemenea cai sunt extrem de greu de prins şi de strunit, metodele sunt printre cele mai barbare pe care o minte omenească le poate concepe: laţuri, bâte în cap, ciomege la rotulă... şi nu mai continuăm. După două săptămâni vine tirul şi adună prada, plătind totul pe baza unor hârtii semnate de mână. Dintre cei care au prins caii, unul spune că zece sunt ai lui, şi primeşte bani pentru zece, altul că are trei, şi primeşte bani pentru trei, şi aşa mai departe. Caii sunt încărcaţi, apoi merg spre abatoare, iar abatoarele exportă carnea.
Ruşine şi oroare în România secolului XXI
Suntem convinşi, după cum spun autorităţile tulcene, că localnicii care se îndeletnicesc cu asemenea treburi preistorice nu sunt tocmai nişte oameni avuţi şi că acest fel bizar de a creşte animale reprezintă o tradiţie puternic înrădăcinată în zonele în care acest lucru este posibil. Dar, în altă ordine de idei, aceste practici ne aruncă iarăşi şi iarăşi pe harta neagră a Europei şi a lumii, catalogându-ne, pe bună dreptate, drept ţara în care barbaria instituţionalizată, atrocitatea tradiţională şi cruzimea medievală coexistă în veselia dementă a unui mod de a fi, imposibil de acceptat de către orice om cu o minimă instrucţie umanistă. Acest lucru ne demonstrează că nu doar în mass-media sângele este un indice de profit, ci şi în zonele primitive ale unei Românii necunoscute, subterane, unde, fără niciun dubiu, oameni lăsaţi pur şi simplu de izbelişte reprezintă o categorie de neînţeles pentru timpurile pe care le trăim.
După informaţiile care circulă până la această oră în media românească, e posibil ca la ferma din Urleasca să sosească şi o echipă de reporteri ai "Animal Planet".
N-ar fi atât de greu să se impună un comportament uman. Asociaţia "Vier Pfoten" are un proiect bine pus la punct de intrare în normalitate. În afară de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, care a reacţionat prompt şi a pus la dispoziţia "Vier Pfoten" toate avizele, celelalte autorităţi au fost imposibil de mişcat din loc. Motivele invocate, după cum ne-a mărturisit Kuki Bărbuceanu, sunt dintre cele mai rău intenţionate. De pildă, la cererea "Vier Pfoten" de a se stabili clar proprietarii cailor prin declaraţii scrise, primarul din C.A. Rosetti a încuviinţat entuziast, după care nu a făcut absolut nimic.
Vom reveni.
