Misterul dispariţiei atmosferei planetei Marte este cu un pas mai aproape de a fi elucidat după ce o ipoteză anterioară, conform căreia o mare parte din carbonul din atmosfera marţiană (ce era dominată de dioxid de carbon) ar fi rămas captiv în roci în urma unor procese chimice, s-a dovedit falsă, informează agerpres.ro.
Un nou studiu a ajuns la concluzia că pur şi simplu nu există suficient de mult carbon în rocile marţiene pentru a explica dispariţia cantităţii uriaşe de dioxid de carbon din atmosfera acestei planete.
Apă din abundenţă
„Cel mai mare depozit de carbonat de pe Marte conţine cel mult de două ori mai mult carbon decât întreaga atmosferă rarefiată a Planetei Roşii", afirmă coordonatorului acestui studiu, Bethany Ehlmann, de la Institutul Tehnologic din California (Caltech). „Chiar dacă am combina toate depozitele de carbon cunoscute de pe Marte şi tot nu am ajunge nici măcar aproape pentru a explica dispariţia atmosferei marţiene dense din trecutul îndepărtat al acestei planete", a adăugat ea.
Deşi în prezent Marte este o planetă deşertică, oamenii de ştiinţă sunt de părere că în urmă cu câteva miliarde de ani la suprafaţa sa s-ar fi aflat apă din abundenţă. Pe atunci Marte ar fi avut o atmosferă mult mai densă, care împiedica evaporarea imediată a apei. În momentul de faţă, atmosfera lui Marte are doar 1% din densitatea celei terestre la nivelul mării.
Dioxidul de carbon poate fi capturat din atmosferă în urma unor reacţii chimice produse la nivelul rocilor, formând carbonaţi. Studii anterioare susţineau că Marte ar putea fi acoperită de semnificative depozite de carbonaţi şi că, practic, o mare parte din vechea atmosferă marţiană ar fi în prezent închisă în roci. Însă sondele de pe orbita lui Marte şi roverele de la sol au identificat doar câteva astfel de depozite de carbonaţi, dintre care cel mai mare este în regiunea Nili Fossae.
Depozite de carbonaţi
Bethany Edwards a analizat datele adunate în cadrul numeroaselor misiuni de cercetare ale Planetei Roşii - printre care Mars Global Surveyor, Mars Reconnaissance Orbiter şi Mars Odyssey - pentru a estima cât de mult carbon se află în zăcământul din Nili Fossae. Apoi, a comparat rezultatul obţinut cu volumul de carbon de care ar fi fost nevoie pentru a forma atmosfera densă ce ar fi putut să susţină apa în stare lichidă la suprafaţa acestei planete. Rezultatul a fost că ar fi nevoie de peste 35 de astfel de depozite de carbonaţi de dimensiunea celui din Nili Fossae pentru a reţine cantitatea de carbon pe care ar fi pierdut-o atmosfera marţiană.
În consecinţă, dacă atmosfera lui Marte nu este închisă în depozite minerale, atunci ce s-a întâmplat cu ea? O posibilitate este că pur şi simplu s-a risipit în spaţiu, fenomen ce este susţinut de unele dovezi adunate în trecut de roverul Curiosity. Oamenii de ştiinţă de la NASA aşteaptă mai multe răspunsuri de la sonda MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution).
