Digitalitatea devine din ce in ce mai amenintatoare pentru fiinta umana. Mai exact pentru ceea ce a mai ramas din ea. "Monstrul mecanic" (Ernesto Sabato), pe care majoritatea filmelor science-fiction din ultimele decenii l-au anticipat cu o limpiditate ce-ti cam face parul maciuca, a devenit deja fapt de universalitate consumat si trecut la index. Societatea tehnolatra este pe punctul de a se prabusi, in interiorul Metropolisului dezvoltindu-se acum, odata cu taierea panglicii rosii a postumanitatii, un nou Zeitgeist, noi configuratii ideologice bazate pe retusarea capitolelor teoretice la care extremele precedente au esuat. Romantismul, cu vizionarismul lui "anapoda", a batut moneda pe aceasta prabusire inca din fasa, iar stingistii lacanieni au teoretizat-o, fenomenologizat-o si au pus-o in abis de nenumarate ori. Dar nou-nascutul perspectivism, in speta digitocratia, pare a-si atinge zenitul calm si vorace pe muzica mirobolanta a unui patefon. Si parca din conul de umbra mai apare un robotel blazat invirtind o umbreluta marca IBM.
in tot acest peisaj, "misticismul" internautic al culturii corporatiste a generat si dospirea unui genotip de uz intern, citeodata reciclabil, si anume hommo corporatis, vesnicul functionar kafkian care indosariaza pina la abnegatie, supt de viata, intransigent, ingramadit intr-un birou obscur printre maldare de dosare si chitante, mai nou conectat la o retea de huburi cvasi-esoterice, executind, executind, executind... pina la profilarea unui hau bemolat (vezi Brasil si, intr-o simbologie expusa cu inteligenta si etica religioasa, mai toate videoclipurile U.N.K.L.E).
Pentru artistul conceptual Marjan Denkov, postumanitatea, voit redusa la relatia dintre individ si Progresul Capitalist, se traduce la nivelul imaginii, dialectic, printr-un birou devastat. Pharmacopoeia of codet data with self-awareness ( habar n-am cum se traduce), proiectul sau de design interior ( am uitat sa mentionez ca artistul este specializat in design interior) din 2006 abordeaza o tema post-grunge care vizeaza proximitatea colapsului sensual cu noua lui heraldica: USB port-ul si psihoza. Denkov foloseste o spatialitate minimalista, generatoare de claustrofobie: un birou total devastat al unei corporatii, un birou cu peretii acoperiti de tot felul de afise ce promoveaza Progresul Stiintific. Pe fundalul sonor se aude continuu, obsesiv, o voce robotica, distorsionata, rostind niste cuvinte ininteligibile si sunetul unui fax. insa angajatul lipseste. Te astepti in orice moment sa-l gasesti cuibarit intr-un colt cu genunchii la gura, relaxat, cu pupilele dilatate de extaz. insa lipseste.
O calmitate, ca urmare a unei depresurizari, dainuie in birou.
in crearea haosului, a unui fel de haos programatic, Marjan Denkov mizeaza pe capacitatea de empatizare a privitorului - care, la rindul sau poate fi tot un functionar kafkian - cu furia angajatului absent, stabilind o strinsa legatura intre gradul de opresiune al spatialitatii si nevroza fiintei sociale, care poate fi brusc scoasa din titini prin intermediul unor flashback-uri, semn ca toata tensiunea - ba chiar, dintr-o perspectiva poetica, un superenergetism - se orienteaza spre o alaturarea a exponentilor intr-un bloc comun. Metoda lui Denkov este una simpla, dar interesanta prin modalitate: atinge nervul social printr-un aspect biografic pe care mai toti angajatii il impart, REPULSIA FATA DE BOSS.
Pharmacopoeia...este rezultatul unui shut down social, nu al unuia existential, intr-un microcosmos epurat printr-un clivaj, in urma caruia fiinta sociala, suprasaturata de metodica de zi cu zi si de fiola cu algocalmin, inceteaza, fie si efemeric, sa mai existe ca fiinta sociala, incercind o exhibare, la modul instinctiv, a fiintei vii. Citeodata reuseste, dar de cele mai multe ori intervine instinctul de conservare ca frica fata de pierderea postului.
in Poetica Spatiului, Gaston Bachelard stabileste un nivel de interpretare a opresiunii exercitate de spatiu asupra fiintei vii: "O odaie imaginara se ridica in jurul trupurilor noastre, care cred ca sunt bine ascunse, cind ne refugiem intr-un colt". Ceea ce la Marjan Denkov, avind drept cauzalitate atit palpabilul cit si impalpabilul, cu functie de conceptualizare si definire reciproca, este doar un sector al Sanatoriului Birocratic. Sau un "plapind" sofism: "pentru ca una e umanitatea si alta masa, adica acel ansamblu de fiinte care au incetat sa mai fie umane, pentru a se transforma sau a fi transformate in obiecte numeroase, fabricate in serie, modelate printr-o educatie standardizata" (Ernesto Sabato).
in tot acest peisaj, "misticismul" internautic al culturii corporatiste a generat si dospirea unui genotip de uz intern, citeodata reciclabil, si anume hommo corporatis, vesnicul functionar kafkian care indosariaza pina la abnegatie, supt de viata, intransigent, ingramadit intr-un birou obscur printre maldare de dosare si chitante, mai nou conectat la o retea de huburi cvasi-esoterice, executind, executind, executind... pina la profilarea unui hau bemolat (vezi Brasil si, intr-o simbologie expusa cu inteligenta si etica religioasa, mai toate videoclipurile U.N.K.L.E).
Pentru artistul conceptual Marjan Denkov, postumanitatea, voit redusa la relatia dintre individ si Progresul Capitalist, se traduce la nivelul imaginii, dialectic, printr-un birou devastat. Pharmacopoeia of codet data with self-awareness ( habar n-am cum se traduce), proiectul sau de design interior ( am uitat sa mentionez ca artistul este specializat in design interior) din 2006 abordeaza o tema post-grunge care vizeaza proximitatea colapsului sensual cu noua lui heraldica: USB port-ul si psihoza. Denkov foloseste o spatialitate minimalista, generatoare de claustrofobie: un birou total devastat al unei corporatii, un birou cu peretii acoperiti de tot felul de afise ce promoveaza Progresul Stiintific. Pe fundalul sonor se aude continuu, obsesiv, o voce robotica, distorsionata, rostind niste cuvinte ininteligibile si sunetul unui fax. insa angajatul lipseste. Te astepti in orice moment sa-l gasesti cuibarit intr-un colt cu genunchii la gura, relaxat, cu pupilele dilatate de extaz. insa lipseste.
O calmitate, ca urmare a unei depresurizari, dainuie in birou.
in crearea haosului, a unui fel de haos programatic, Marjan Denkov mizeaza pe capacitatea de empatizare a privitorului - care, la rindul sau poate fi tot un functionar kafkian - cu furia angajatului absent, stabilind o strinsa legatura intre gradul de opresiune al spatialitatii si nevroza fiintei sociale, care poate fi brusc scoasa din titini prin intermediul unor flashback-uri, semn ca toata tensiunea - ba chiar, dintr-o perspectiva poetica, un superenergetism - se orienteaza spre o alaturarea a exponentilor intr-un bloc comun. Metoda lui Denkov este una simpla, dar interesanta prin modalitate: atinge nervul social printr-un aspect biografic pe care mai toti angajatii il impart, REPULSIA FATA DE BOSS.
Pharmacopoeia...este rezultatul unui shut down social, nu al unuia existential, intr-un microcosmos epurat printr-un clivaj, in urma caruia fiinta sociala, suprasaturata de metodica de zi cu zi si de fiola cu algocalmin, inceteaza, fie si efemeric, sa mai existe ca fiinta sociala, incercind o exhibare, la modul instinctiv, a fiintei vii. Citeodata reuseste, dar de cele mai multe ori intervine instinctul de conservare ca frica fata de pierderea postului.
in Poetica Spatiului, Gaston Bachelard stabileste un nivel de interpretare a opresiunii exercitate de spatiu asupra fiintei vii: "O odaie imaginara se ridica in jurul trupurilor noastre, care cred ca sunt bine ascunse, cind ne refugiem intr-un colt". Ceea ce la Marjan Denkov, avind drept cauzalitate atit palpabilul cit si impalpabilul, cu functie de conceptualizare si definire reciproca, este doar un sector al Sanatoriului Birocratic. Sau un "plapind" sofism: "pentru ca una e umanitatea si alta masa, adica acel ansamblu de fiinte care au incetat sa mai fie umane, pentru a se transforma sau a fi transformate in obiecte numeroase, fabricate in serie, modelate printr-o educatie standardizata" (Ernesto Sabato).
