Sedintele de Consiliu Judetean seamana, uneori, izbitor, cu un spectacol de teatru de papusi. Diferenta majora este ca, la teatrul de papusi, spectacolul este unul placut si amuzant, in timp ce la CJ, este de-a dreptul dezgustator. O alta diferenta este ca, la teatrul de papusi, platesti citeva zeci de mii de lei, pentru un bilet, in timp ce la CJ platim marionetele cu milioanele de lei, lunar, din banul nostru. Ca sa nu mai spunem ca, la teatru, poti schimba papusile de cirpa oricind ti se pare ca nu mai sint bune de nimic, in timp ce, la CJ, patru ani sint batute in cuie. In plus, la teatru, papusarul-sef are ca scop primordial satisfactia spectatorilor, in timp ce la CJ acesta este preocupat in primul rind de satisfactia personala, fiind complet neinteresat de parerile celorlalti. La teatru, seful al mare se simte solidar cu institutiile de cultura; la CJ, el le considera un paria, si le exileaza la periferie, departe de lumea dezlantuita din administratie.
La teatrul de papusi, spectacolele sint, de regula, bune, in timp ce, la CJ, acestea sint de prost gust si-ti lasa un gust amar. Culmea este ca, dupa ce pun in scena tot felul de porcarii, marionetele mai au si pretentia sa aplauzi, la final, si sa le lauzi performanta. Asta, in contextul in care unele dintre ele nici n-au fost capabile sa-si invete pe de rost replicile prevazute in scenariul montat de papusarul-sef, iar altele par ca sint dintr-un alt film. Dar ele nu joaca si nu recita pentru spectatori, ci pentru procesul-verbal de sedinta, unde sint trecute, constiincios, toate monologurile lor jenante, un gen de replici justificative pentru voturile lor nocive interesului comunitar. In final, la teatrul de papusi rasplatesti jocul actorilor cu aplauze, in timp ce, la CJ, iti vine sa le dai doar palme. Si dupa aceea, sa-ti dai singur palme, pentru ca, pe unii dintre cei ce se dau in spectacol, i-ai votat.
La teatrul de papusi, spectacolele sint, de regula, bune, in timp ce, la CJ, acestea sint de prost gust si-ti lasa un gust amar. Culmea este ca, dupa ce pun in scena tot felul de porcarii, marionetele mai au si pretentia sa aplauzi, la final, si sa le lauzi performanta. Asta, in contextul in care unele dintre ele nici n-au fost capabile sa-si invete pe de rost replicile prevazute in scenariul montat de papusarul-sef, iar altele par ca sint dintr-un alt film. Dar ele nu joaca si nu recita pentru spectatori, ci pentru procesul-verbal de sedinta, unde sint trecute, constiincios, toate monologurile lor jenante, un gen de replici justificative pentru voturile lor nocive interesului comunitar. In final, la teatrul de papusi rasplatesti jocul actorilor cu aplauze, in timp ce, la CJ, iti vine sa le dai doar palme. Si dupa aceea, sa-ti dai singur palme, pentru ca, pe unii dintre cei ce se dau in spectacol, i-ai votat.
