Festivalul s-a întors la Brăila la cea de-a 19-a ediţie. Primele patru ediţii au avut loc tot aici, după care următoarele au avut loc la Iaşi, iar cea de anul trecut la Bucureşti.
Marele Premiul "Ronald Gasparic" l-a obţinut japonezul Musachi Tosaka, Premiul "Opera Omnia", pentru întrega operă, l-a obţinut George Anca, iar Premiul "Prima verba", pentru debutul în volum, i-a revenit poetului Aurel Furtună. Pentru a comemora personalitatea celui dispărut au ţinut alocuţiuni scriitori, profesori, publicişti.
Ronald Gasparic a murit la numai 21 de ani, în 1991, când era student în anul III la Universitatea Tehnică din Iaşi. El deja scrisese o operă matură, uimitor de cristalizată, a apreciat scriitorul Vasile Andru, care a concluzionat că Ronald Gasparic avea valoarea unui Labiş şi încă ceva, că el deja spusese tot ce avea de spus şi că dacă ar mai fi trăit s-ar fi repetat. Profesoara Sanda Tănase, cea care a realizat o monografie a vieţii celui comemorat, a prezentat pe scurt opera poetică a tânărului precizând zonele cuprinse de universul spiritual şi poetic: Percepţia universului, Confruntarea cu timpul, Iubirea şi Suferinţa înţelegerii propriului destin.
Scriitorul George Anca a evidenţiat faptul că există o limbă proprie lui Ronald Gasparic şi a îndemnat profesorii şi elevii la o reinterpretare a poeziilor sale, la o cunoaştere profitabilă. Poetul Gheorghe Lupaşcu a povestit amintirile sale de la cenaclul literar "Mihu Dragomir", unde Ronald venea împreună cu tatăl său şi surprindea audienţa cu talentul său de poet remarcabil. Publicistul Dumitru Anghel a realizat o paralelă între Labiş şi Gasparic, spunând că ultimul a şocat pentru că la o vârstă fragedă avea o atitudine gravă faţă de problemele existenţiale. Organizatorul acţiunii, prof. Dumitru Barău, a atras atenţia asupra unei ciudăţenii. "Viaţa sa, trăirile sale nu se leagă cu poezia sa. Expresia trăirilor sale ar fi trebuit să se regăsească în opera poetică, însă nimic din cum era nu ajută la refacerea trecutului poetic", a spus mirat prof. Dumitru Barău. La final, dar şi pe parcursul evenimentului, au fost citite poezii create de Ronald Gasparic. De asemenea, o slujbă religioasă a fost oficiată de preotul Cătălin Hurmuzache. De moderarea comemorării s-a ocupat şeful serviciului de Relaţii Publice din Bibliotecă, Claudiu Brăileanu.
Evenimentul a fost organizat de Fundaţia "Ronald Gasparic" împreună cu Uniunea Scriitorilor din România.
Marele Premiul "Ronald Gasparic" l-a obţinut japonezul Musachi Tosaka, Premiul "Opera Omnia", pentru întrega operă, l-a obţinut George Anca, iar Premiul "Prima verba", pentru debutul în volum, i-a revenit poetului Aurel Furtună. Pentru a comemora personalitatea celui dispărut au ţinut alocuţiuni scriitori, profesori, publicişti.
Ronald Gasparic a murit la numai 21 de ani, în 1991, când era student în anul III la Universitatea Tehnică din Iaşi. El deja scrisese o operă matură, uimitor de cristalizată, a apreciat scriitorul Vasile Andru, care a concluzionat că Ronald Gasparic avea valoarea unui Labiş şi încă ceva, că el deja spusese tot ce avea de spus şi că dacă ar mai fi trăit s-ar fi repetat. Profesoara Sanda Tănase, cea care a realizat o monografie a vieţii celui comemorat, a prezentat pe scurt opera poetică a tânărului precizând zonele cuprinse de universul spiritual şi poetic: Percepţia universului, Confruntarea cu timpul, Iubirea şi Suferinţa înţelegerii propriului destin.
Scriitorul George Anca a evidenţiat faptul că există o limbă proprie lui Ronald Gasparic şi a îndemnat profesorii şi elevii la o reinterpretare a poeziilor sale, la o cunoaştere profitabilă. Poetul Gheorghe Lupaşcu a povestit amintirile sale de la cenaclul literar "Mihu Dragomir", unde Ronald venea împreună cu tatăl său şi surprindea audienţa cu talentul său de poet remarcabil. Publicistul Dumitru Anghel a realizat o paralelă între Labiş şi Gasparic, spunând că ultimul a şocat pentru că la o vârstă fragedă avea o atitudine gravă faţă de problemele existenţiale. Organizatorul acţiunii, prof. Dumitru Barău, a atras atenţia asupra unei ciudăţenii. "Viaţa sa, trăirile sale nu se leagă cu poezia sa. Expresia trăirilor sale ar fi trebuit să se regăsească în opera poetică, însă nimic din cum era nu ajută la refacerea trecutului poetic", a spus mirat prof. Dumitru Barău. La final, dar şi pe parcursul evenimentului, au fost citite poezii create de Ronald Gasparic. De asemenea, o slujbă religioasă a fost oficiată de preotul Cătălin Hurmuzache. De moderarea comemorării s-a ocupat şeful serviciului de Relaţii Publice din Bibliotecă, Claudiu Brăileanu.
Evenimentul a fost organizat de Fundaţia "Ronald Gasparic" împreună cu Uniunea Scriitorilor din România.
