E greu de crezut... E incredibil ca un om cu talentul lui NICAPETRE sa paraseasca aceasta lume... In camera mea, in fiecare dimineata, vad un ghips mingiiat de miinile lui... Atunci cind mi l-a dat in public, a facut un fel de... dezvelire. A cumparat el tot ce era necesar... Era intr-o seara de cenaclu, eram multi dintre cei ce il stimam, il iubeam pe acest MAESTRU al sculpturii romanesti. A facut din acea seara una memorabila. Nu am putea noi sa-l uitam pe cel ce-si adusese toata opera - sau aproape toata - aici spre a o darui Brailei, oamenilor acestui loc pe care-l parasise stabilindu-se in Canada, unde facuse si facea lucruri trainice. Marea lui bucurie era sa daruiasca... Dadea sfaturi celor carora i le cereau. De doua ori a facut cinstea familiei mele de a ne calca pragul: ne scria dedicatii pe cartile la care el insusi tinea atit de mult, fiind scrise cu sufletul sau de artist si brailean, de observator fin al vietii artelor plastice din Romania generatiei sale, privea sculpturile in lemn ale ginerelui meu si ii dadea sfaturi... Era un OM! Va ramine un OM care s-a daruit pina in ultima sa clipa... E greu de crezut ca ne-a parasit! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
