In cea de-a patra zi de festival, la Braila au avut loc evenimente asteptate cu nerabdre de publicul larg. Sala mare a Teatrului "Maria Filotti" a fost neincapatoare pentru multimea de spectatori care au venit sa-i asculte pe maestrii Ion Caramitru si Johnny Raducanu. Dorindu-se un protest fata de cum evolueaza societatea romaneasca in ultimii 16 ani, spectacolul "Dialoguri" a inceput surprinzator cu o poezie despre conducatorul iubit si savantul de renume mondial, tovarasa sa, cu "ochi de peruzea". Poezia, recitata cu aplomb de Ion Caramitru, asa cum se facea pe vremuri, a produs frisoane in sufletele celor maturi si a nedumerit tinerii. Nimeni nu mai intelegea nimic, pina in final, cind, tot in rime, au fost lamuriti ca acele poezii care-l preslaveau pe "Tovarasul si Tovarasa" erau scrise de vajnicii senatori de azi, Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. De la acest moment, s-a trecut, fara comentarii suplimentare, la poezia inconfundabila a lui Eminescu, pe care Ion Carmitru stie sa o recite astfel incit dezvaluie noi valente ale liricii eminesciene de care te indragostesti iremediabil. Majoritatea versurilor recitate in "Dialoguri" au apartinut insa inconfundabilului Nichita Stanescu, care a fost prieten atit cu Ion Caramitru, cit si cu Johnny Raducanu. Criticii sustin ca Nichita a scris poezie cu cifru, care este greu de inteles, insa talentul lui Ion Caramitru a reusit sa desluseasca pentru toti cei din sala sensurile ascunse ale poeziei, a facut-o de inteles si a constituit un prilej de incintare pentru toti spectatorii. Versurile recitate cu maiestrie au fost insotite de muzica jucausa interpretata de Johnny Raducanu. Din pacate, recitalul nu a durat decit o ora si 20 de minute, timp care a trecut pe nesimtite. In final, aplauze puternice, minute in sir, bis-uri, rechemari la rampa, flori si spectacolul s-a terminat. Magia insa a ramas in suflete si va mai ramine mult timp, iar recitalul va fi o amintire de neuitat, asa cum a fost si cel sustinut in urma cu mai bine de 20 de ani de Ion Caramitru si pianistul Dan Grigore, in aceeasi sala a Teatrului "Maria Filotti". La dezbaterile de a doua zi, criticii au spus ca i-a frapat atitudinea publicului, ca interpretii au intrat intr-o stare ludica si au empatizat cu spectatorii.
"Demersul celor de la "Aualeu Teatru de Garaj si Curte" este emotionant in special pentru ca activitatea lor se desfasoara in singuratate"
Cel de-al doilea spectacol al serii a fost sustinut de o trupa din Timisoara, "Aualeu Teatru de Garaj si Curte", care a prezentat "Umbrele pentru lacrimi", o mimodrama, inscenata de Ovidiu Mihaita. Muzica a fost compusa si interpretata live de Tibor Cari. A fost o reprezentatie in care actorii au mimat, cu incetinitorul, de cele mai multe ori, o poveste a unor tineri. Povestea in sine nu are nimic inedit, insa inedita este viziunea montarii, ideea de a oferi spectatorilor o mostra de film mut, in care cuvintele erau inlocuite de mima, desene si unele dintre cele mai ingenioase simboluri. Desi spectatorii au fost luati prin surprindere de faptul ca nu se vorbea, ei au rectionat la toate gagurile, au inteles mesajul si in final i-au aplaudat pe actori. Cel care a pus in scena povestea, Ovidiu Mihaita, a marturisit ca a fost placut surprins de atitudinea publicului si de atmosfera din jurul lor de la acest festival, pentru ca, in general, genul lor de teatru este privit chioris de cei din breasla. "Publicul nostru este format in special din elevi de liceu si studenti, care sint foarte sinceri. Trebuie sa recunosc ca publicul nostru nu este platitor de bilete la teatrele nationale. La noi in curte publicul sta pe butuci, este relaxat, fumeaza, bea bere. Spectacolul se bazeaza pe un discurs scenografic care este realizat de noi", a explicat Ovidiu Mihaita. Directorul de scena Victor Ion Frunza a remarcat faptul ca acest teatru timisorean este cu adevarat unic in Romania, ca este cu adevarat independent nefiind sustinut cu finantari exterioare, iar atmosfera de acolo este exceptionala. "Pe o strada absolut domestica din Timisoara, se intra intr-o curte cu un copac mare, plin de frunze, intr-o parte este casa, in alta locurile, scena, casa se prelungeste cu scena si din aceasta simbioza rezulta unicitatea acestui proiect. Demersul celor de la "Aualeu Teatru de Garaj si Curte" este emotionant in special pentru ca activitatea lor se desfasoara in singuratate. De exemplu, la Timisoara se desfasoara Festivalul de dramaturgie contemporana, au fost invitate toate trupele independente din tara, cu exceptia lor. Foarte interesant mi se pare si demersul lor estetic, care are coordonate foarte ferme", a mai precizat Victor Ioan Frunza.
"Sapte zile din viata lui Simon Labrosse" - Criza de identitate in viziunea lui Dan Tudor
Cel de-al treilea spectacol al serii, "Sapte zile din viata lui Simon Labrosse", regizat de Dan Tudor, si jucat in Clubul festivalului, a fost caracterizat de critici ca fiind o formula interesanta, interactiva, aplicata pe un text bine articulat. Regizorul, Dan Tudor a marturisit ca de mult voia sa monteze un text intr-un spatiu neconventional, dar nu a gasit un text care sa-i placa. "Nu am vrut un text cu violenta si cu injuraturi gratuite. Am vazut multe montari de acest gen, dar eu nu le inteleg rostul in teatru. Nu am vrut un text cu injuraturi pentru ca nu cred ca ele spun ceva cu adevarat. O idee, o opinie nu se simte mai bine intr-un spectacol daca este spusa cu vulgaritati. Nu cred ca esti original daca injuri pe scena. In scoala ne invatau ca scena este un loc sacru si nu inteleg de ce ar trebui sa injuram, gratuit, acolo. Am ales acest text pentru ca mi se pare ingrozitor sa ajungi sa-ti povestesti viata in fiecare zi pentru a avea cu ce sa traiesti in ziua urmatoare. Este vorba de criza de identitate a unor persoane si aceasta miza mi s-a parut importanta", a explicat regizorul si actorul Dan Tudor.
"Teatrul "Maria Filotti" - Premierele, asa cum au fost" - o carte importanta pentru istoria teatrului brailean
Tot marti seara au fost lansate si doua volume, "Teatrul "Maria Filotti" - Premierele, asa cum au fost", semnata de profesorul Ioan Munteanu, si "Povestiri din alta lume", semnata de actorul Dan Moldoveanu. Cartea profesorului Ioan Munteanu a fost apreciata de directorul Veronica Dobrin ca fiind foarte importanta pentru istoria teatrului brailean, ea continind cronicile premierelor prezentate la "Maria Filotti" in perioada 1973 - 2003. Prof. univ. dr. Ioan Carac, de la Universitatea "Dunarea de Jos" Galati a spus ca lansarea cartii in timpul festivalului este un eveniment fericit si ca volumul este individualizat prin citeva caracteristici: seriozitate intelectuala, stil echilibrat si clar, simt acut al valorii si obiectivitate. Profesorul Vasile Zbarcea a apreciat volumul, remarcind ca amanuntele prezentate contureza foarte bine chipurile actorilor, iar textele sint compozitii strinse din care lipsesc cuvintele de prisos. Despre cartea actorului Dan Moldoveanu, directorul festivalului brailean, criticul Doina Papp a spus ca "Povestiri din alta lume" este o carte nastrusnica, nu e cartea unui actor de comedie, nici a unui poet, dar nici nu este din alta lume si ca se bucura sa o semnaleze ca aparitie. La rindul sau, autorul a marturisit ca publicul a gindit aceasta carte, iar el a indraznit sa o scrie.
"Demersul celor de la "Aualeu Teatru de Garaj si Curte" este emotionant in special pentru ca activitatea lor se desfasoara in singuratate"
Cel de-al doilea spectacol al serii a fost sustinut de o trupa din Timisoara, "Aualeu Teatru de Garaj si Curte", care a prezentat "Umbrele pentru lacrimi", o mimodrama, inscenata de Ovidiu Mihaita. Muzica a fost compusa si interpretata live de Tibor Cari. A fost o reprezentatie in care actorii au mimat, cu incetinitorul, de cele mai multe ori, o poveste a unor tineri. Povestea in sine nu are nimic inedit, insa inedita este viziunea montarii, ideea de a oferi spectatorilor o mostra de film mut, in care cuvintele erau inlocuite de mima, desene si unele dintre cele mai ingenioase simboluri. Desi spectatorii au fost luati prin surprindere de faptul ca nu se vorbea, ei au rectionat la toate gagurile, au inteles mesajul si in final i-au aplaudat pe actori. Cel care a pus in scena povestea, Ovidiu Mihaita, a marturisit ca a fost placut surprins de atitudinea publicului si de atmosfera din jurul lor de la acest festival, pentru ca, in general, genul lor de teatru este privit chioris de cei din breasla. "Publicul nostru este format in special din elevi de liceu si studenti, care sint foarte sinceri. Trebuie sa recunosc ca publicul nostru nu este platitor de bilete la teatrele nationale. La noi in curte publicul sta pe butuci, este relaxat, fumeaza, bea bere. Spectacolul se bazeaza pe un discurs scenografic care este realizat de noi", a explicat Ovidiu Mihaita. Directorul de scena Victor Ion Frunza a remarcat faptul ca acest teatru timisorean este cu adevarat unic in Romania, ca este cu adevarat independent nefiind sustinut cu finantari exterioare, iar atmosfera de acolo este exceptionala. "Pe o strada absolut domestica din Timisoara, se intra intr-o curte cu un copac mare, plin de frunze, intr-o parte este casa, in alta locurile, scena, casa se prelungeste cu scena si din aceasta simbioza rezulta unicitatea acestui proiect. Demersul celor de la "Aualeu Teatru de Garaj si Curte" este emotionant in special pentru ca activitatea lor se desfasoara in singuratate. De exemplu, la Timisoara se desfasoara Festivalul de dramaturgie contemporana, au fost invitate toate trupele independente din tara, cu exceptia lor. Foarte interesant mi se pare si demersul lor estetic, care are coordonate foarte ferme", a mai precizat Victor Ioan Frunza.
"Sapte zile din viata lui Simon Labrosse" - Criza de identitate in viziunea lui Dan Tudor
Cel de-al treilea spectacol al serii, "Sapte zile din viata lui Simon Labrosse", regizat de Dan Tudor, si jucat in Clubul festivalului, a fost caracterizat de critici ca fiind o formula interesanta, interactiva, aplicata pe un text bine articulat. Regizorul, Dan Tudor a marturisit ca de mult voia sa monteze un text intr-un spatiu neconventional, dar nu a gasit un text care sa-i placa. "Nu am vrut un text cu violenta si cu injuraturi gratuite. Am vazut multe montari de acest gen, dar eu nu le inteleg rostul in teatru. Nu am vrut un text cu injuraturi pentru ca nu cred ca ele spun ceva cu adevarat. O idee, o opinie nu se simte mai bine intr-un spectacol daca este spusa cu vulgaritati. Nu cred ca esti original daca injuri pe scena. In scoala ne invatau ca scena este un loc sacru si nu inteleg de ce ar trebui sa injuram, gratuit, acolo. Am ales acest text pentru ca mi se pare ingrozitor sa ajungi sa-ti povestesti viata in fiecare zi pentru a avea cu ce sa traiesti in ziua urmatoare. Este vorba de criza de identitate a unor persoane si aceasta miza mi s-a parut importanta", a explicat regizorul si actorul Dan Tudor.
"Teatrul "Maria Filotti" - Premierele, asa cum au fost" - o carte importanta pentru istoria teatrului brailean
Tot marti seara au fost lansate si doua volume, "Teatrul "Maria Filotti" - Premierele, asa cum au fost", semnata de profesorul Ioan Munteanu, si "Povestiri din alta lume", semnata de actorul Dan Moldoveanu. Cartea profesorului Ioan Munteanu a fost apreciata de directorul Veronica Dobrin ca fiind foarte importanta pentru istoria teatrului brailean, ea continind cronicile premierelor prezentate la "Maria Filotti" in perioada 1973 - 2003. Prof. univ. dr. Ioan Carac, de la Universitatea "Dunarea de Jos" Galati a spus ca lansarea cartii in timpul festivalului este un eveniment fericit si ca volumul este individualizat prin citeva caracteristici: seriozitate intelectuala, stil echilibrat si clar, simt acut al valorii si obiectivitate. Profesorul Vasile Zbarcea a apreciat volumul, remarcind ca amanuntele prezentate contureza foarte bine chipurile actorilor, iar textele sint compozitii strinse din care lipsesc cuvintele de prisos. Despre cartea actorului Dan Moldoveanu, directorul festivalului brailean, criticul Doina Papp a spus ca "Povestiri din alta lume" este o carte nastrusnica, nu e cartea unui actor de comedie, nici a unui poet, dar nici nu este din alta lume si ca se bucura sa o semnaleze ca aparitie. La rindul sau, autorul a marturisit ca publicul a gindit aceasta carte, iar el a indraznit sa o scrie.
