Rangerii din Insula Mică a Brăilei își amintesc că în urmă cu vreo doi ani, la o fermă din Luciu de lângă Giurgeni, era un paznic care venea în Insula Mică a Brăilei, dar care la un moment dat a dispărut. Nimeni nu i-a simțit lipsa fiindcă n-avea familie.
Tot un ranger din Balta Brăilei a descoperit miercuri și oasele omenești, chiar în coada Insulei, craniul și câteva oase mari, cel mai probabil femururile, dar și o haină măcinată de apele abia retrase din zonă. Omul a anunțat la 112, la fața locului deplasându-se o echipă complexă de anchetă: polițiști criminaliști și procuror.
Primele verificări medico-legale nu exclud varianta ca bărbatul - care era un împătimit al alcoolului - să fi înnoptat la pescuit în Insulă, iar aburii alcoolului să-l fi doborât, iar animalele din zonă, inclusiv câinii ciobănești l-au hărtănit.
Cum la Brăila nu există nici specialiști și nici dotare cu care să se stabilească prea multe elemente despre o asemenea moarte, anchetatorii au trimis osemintele la INML București. Se pare că bărbatul de care și-au amintit rangerii din Insula Mică nu a fost dat dispărut nici în localitatea de domiciliu, Giurgeni, fiindcă n-avea familie.
MISTERELE PARCULUI NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI: INSULA TÂLHARULUI TERENTE
Mai mult, ferma din Luciu pe care omul ar fi păzit-o a fost dezafectată și nimeni nu și-a făcut griji în privința omului dispărut fiindcă, împătimit al băuturii, bărbatul obișnuia să plece zile în șir fără să spună cuiva.
Oasele au fost descoperite abia acum pentru că zona a fost mult timp inundată, fiind una sălbatică, iar paznicii Parcului Natural "Insula Mică a Brăilei" n-au avut acces în punctul respectiv. Ba chiar se presupune că trupul neînsuflețit ar fi putut fi mutat de ape sau chiar de animale cel puțin câțiva zeci de metri. De altfel, și acum, accesul s-a făcut cu bărcile, prin hățișul de vegetație.
Legiștii își amintesc că în Insula Mică au mai fost găsite, cu mulți ani în urmă, oseminte omenești, parcul având ostroave necunoscute și mici insule care ies de sub ape o dată la trei, patru ani, în verile foarte secetoase.
Însăși legenda Insulei Mici arată că, încă de pe vremea tâlharilor Codin și Terente, Balta Mică a Brăilei a fost un loc plin de ascunzători și pe alocuri sunt mici brațe ale Dunării stăpânite doar de sălbăticiuni și păsări luxuriante, locuri asupra cărora are vedere de ansamblu doar vulturul codalb, pasărea cu cea mai mare anvergură a aripilor din Europa (2,5 metri).
