• zăvorâtă de comunişti în anii '50, redeschisă după anul 1989, Mănăstirea Vladimireşti din judeţul Galaţi şi-a sărbătorit, zilele acestea, hramul • este a treia ca mărime din România, după Agapia şi Văratec, şi deţine adevărate comori de artă bisericească • este vorba de peste 100 de icoane vechi de câteva secole şi opt potire din argint masiv, găsite în biserica mare a mănăstirii, ascunse pe vremea prigoanei comuniste
Nu departe de Brăila, în inima judeţului Galaţi, fost Covurlui, se află Mănăstirea Vladimireşti - mănăstire de maici fondată de Maica Veronica - lăcaş de închinăciune crucificat în urmă cu 65 de ani şi redeschis după căderea comunismului. Peste 300 de maici originare din Brăila, Galaţi şi din toată România au fost, atunci, alungate de la mănăstire. Iar dacă au refuzat să lepede veştmântul cernit, de călugăriţe, au fost aruncate în închisori, bătute şi prigonite pentru tot restul vieţii.
Dar Dumnezeu nu a îngăduit la nesfârşit fărădelegea. Le-a adus mângâiere maicilor care au supravieţuit prigoanei, iar după '89 mănăstirea şi-a redeschis porţile. Mii de pelerini i-au trecut, de atunci, pragul.
Situată la 4 kilometri depărtare de comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi, Mănăstirea Vladimireşti este loc de pelerinaj pentru toţi cei care-i cunosc istoria, inclusiv pentru brăileni. Potrivit părintelui consilier Rareş Bucur, de la Arhiepiscopia Dunării de Jos, mănăstirea are un sobor de 110 monahii, situîndu-se pe locul trei în ţară ca număr de călugăriţe, după Mănăstirile Agapia şi Văratec, din Moldova, şi pe primul loc între mănăstirile cu vieţuire de obşte.
Biserica mare - ridicată pe locul primei apariţii Dumnezeieşti (vedenii), în formă de cruce, conform tradiţiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de biserica mare, este situat paraclisul (biserica mică), iar la sud micul altar de vară al mănăstirii.
“Poarta de la intrarea pe domeniul Mănăstirii Vladimireşti este tipic maramureşeană şi a fost lucrată cu multă măiestrie în anul 1992. De aici, porneşte drumul spre livadă, vie şi iaz. Intrarea în incintă se face pe o alee străjuită de tei, trecând pe sub clopotniţă. De o parte şi de alta, se află stăreţia şi căminul preoţesc”, este descrierea pe care ne-a trimis-o părintele Rareş Bucur.
Mai mult, Muzeul Mănăstirii Vladimireşti deţine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se păstrează crucea de lemn sau “crucea din porumb” cu care s-a însemnat locul Sfântului Altar, la arătarea semnului dumnezeiesc (vedenie). Tot aici, se află o icoană cu Maica Domnului, lăsată maicii stareţe Veronica - fondatoarea mănăstirii - de mama sa, pe patul de moarte. Iar în stăreţia mănăstirii se păstrează, la loc de cinste, opt potire de argint masiv din cele 12 găsite în faţa sfintei proscomidii, în biserica mare. Potirele au fost ascunse de o persoană necunoscută, la închiderea abuzivă a mănăstirii, în anii '50. Aşa au fost salvate de la dispariţie. Tot aici, se găsesc şi alte icoane şi obiecte bisericeşti de valoare.
La sud de biserica mare, este mormântul părintelui arhimandrit Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar la nord mormântul maicii stareţe Veronica, trecută la cele veşnice la data de 15 septembrie 2005.
Mai trebuie precizat faptul că Mănăstirea Vladimireşti deţine ateliere de pictură bisericească, sculptură (rame şi mobilier bisericesc), de înrămat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale şi covoare. Gospodăria aşezământului monahal are 80 de hectare de pământ arabil - zestrea maicilor - vie, livadă, păsări şi animale de curte, o brutărie proprie, o bolniţă, ba chiar şi o mică pădure de salcâmi.
Ca de fiecare dată, la mijlocul lunii august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Vladimireşti şi-a cinstit ocrotitoarea. Cu acest prilej, la Altarul de vară al mănăstirii, înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa monahiilor mănăstirii, a pelerinilor şi a credincioşilor sosiţi din parohiile învecinate. Au fost prezenţi la slujbă şi mulţi brăileni, inclusiv dintre cei plecaţi la muncă în străinătate.
