Casele vechi ale oraşului se degradează puţin câte puţin şi administraţia priveşte impasibilă situaţia pentru că, spune mereu, sunt proprietăţi private sau în litigiu. Interesul oraşului a dispărut demult.
Un exemplu în acest sens este fostul cămin de copii situat pe strada Dimitrie Bolintineanu, la intersecţie cu Zidari. Orice brăilean cunoaşte acea clădire. Este un monument important pentru ansamblul arhitectural al oraşului, nu o coşmelie, fapt recunoscut şi de arhitectul şef al Primăriei, Marian Ion. Dacă în urmă cu câţiva ani clădirea avea doar câteva geamuri sparte şi gunoi în curte, acum o bună bucată din gardul de fier a dispărut, vândut probabil la fier vechi, iar ferestrele nu mai au geamuri, unele nici măcar giurgiuvele. Maldărele de gunoi din faţa imobilului au crescut între timp, dar nimeni nu reacţionează. O situaţie similară este şi la casa Petre Ştefănescu Goangă şi la fostul CEC. În fiecare zi, puţin câte puţin, casele sunt vandalizate. Dacă nicio autoritate nu va lua atitudine, "termitele" fără casă şi fără ocupaţie vor distruge exact acea aură magică a vechiului ansamblu rezidenţial din zona istorică. Dacă la această stare de fapt adăugăm şi intervenţiile neautorizate asupra imobilelor sau construirea aiurea de locuinţe noi în centrul istoric, fără respectarea unor norme stricte, aşa cum se întâmplă în ţările civilizate, putem spune că viitorul oraşului vechi Brăila este pecetluit.
Aşa arăta clădirea din Bolintineanu nr. 10 în 2009
Până acum a fost întocmit un Plan de Urbanism Zonal, care mai are câteva aprobări de primit şi apoi ar trebui să fie aplicat, însă fără un regulament strict nu se va putea face nimic. Întocmirea unui asemenea regulament costă, iar Primăria nu are bani. "Am întocmit un regulament pentru construire, intervenţie şi întreţinere a centrului istoric al oraşului împreună cu Direcţia pentru Cultură şi cu Muzeul Brăilei, dar proiectul nu a fost acceptat prin buget pentru că este criză, iar realizarea lui cu bani europeni durează foarte mult. Eu văd că sunt reabilitări făcute parcă în duşmănie faţă de clădire, lucrările sunt proaste, că unele case sunt într-o stare foarte proastă, dar nu am prea multe căi prin care să pot face ceva", a spus arhitectul şef Marian Ion.
Aşa arată acum
Primăria a trimis anul trecut înştiinţări către toţi proprietarii de case din centrul istoric să-şi repare faţadele. Deşi hârtiile s-au trimis prin Poliţie, reacţia a fost slabă pentru că termenul de cinci zile a fost nerealist, întrucât asemenea lucrări trebuie avizate de Ministerul Culturii, a spus arhitectul şef Marian Ion. În Regulamentul Organic realizat de Kiseleff în secolul al XIX-lea se preciza că interesul public este deasupra interesului privat. O asemenea prevedere, care ar da o oarecare libertate de acţiune Primăriei, ar trebui introdusă şi în noul Regulament preconizat de arhitectul şef, dar cum nu sunt bani pentru realizarea regulamentului, clădirile se distrug câte puţin în fiecare zi.
Terenul fără casă se vinde mai bine şi mai repede
Casele vândute la bucată sunt un fenomen care îi avantajează pe proprietari. Conform datelor afişate pe site-urile agenţiilor imobiliare, chiar şi acum, în plină criză, metrul pătrat de teren în centrul istoric ajunge la 350 de euro. Valoarea era dublă înainte de criză. Amplasarea unei case pe un teren nu îi creşte valoarea acestuia, aşa cum ar fi normal dacă este situat în zona istorică. Explicaţia este simplă. Aceste case nu pot fi demolate, iar reabilitarea lor costă mai mult decât dacă s-ar construi o casă nouă. În aceste condiţii, proprietarii au tot interesul să-şi lase proprietăţile să se distrugă, mai ales că cei mai mulţi au cumpărat casele şi terenurile pentru a face speculă, nu pentru că îşi doreau să locuiască într-o casă cu o istorie proprie. Agentul imobiliar Adriana Pădineanu de la Agenţia "Stentor" a spus foarte clar că un teren scos la vânzare cu o casă pe el are o problemă şi că proprietarii ar fi avantajaţi de dispariţia, într-un fel sau altul, a casei. "Cele mai multe proprietăţi pe care le avem la vânzare sunt la al treilea, al patrulea proprietar, care nu este din Brăila, iar pentru client este mai avantajos terenul fără casă. Până acum un an sau doi, aceste proprietăţi nu se vindeau greu, acum este foarte greu. Proprietarii pun un lacăt la uşă, dar este insuficient. Avem proprietăţi care au rămas fără uşi, fără ferestre, valoarea a scăzut, dar nu avem ce face. Avem o proprietate de vânzare chiar vizavi de ceas, în centru. Proprietarul a scăzut preţul la jumătate şi tot nu este nimeni interesat. Să locuieşti într-o asemenea casă este un moft costisitor. Aceste case pot fi transformate în sedii de firme, de bănci, dar cum este criză, totul stagnează", a spus agentul imobiliar Adriana Pădineanu.
Speculatorii imobiliari nu sunt interesaţi
Statul român a venit în sprijinul proprietarilor de case monument istoric cu HG 610/2003, prin care proprietarii amintiţi pot accesa credite necesare efectuării de lucrări de protejare a monumentului istoric. Creditele pot fi integrale sau parţiale, fără dobândă sau cu dobândă mai mică decât dobânda pieţei cu 25% până la 75%, pe o durată maximă de 5 ani cele parţiale şi 10 ani cele integrale. În funcţie de punctajul obţinut de imobilul respectiv, de cât de avariat este, se obţine şi punctajul în urma căruia se acordă tipul de credit. Problema este că oricum sunt foarte mulţi bani, iar documentaţia necesară este foarte stufoasă, obţinerea aprobărilor durează foarte mult, iar speculatorii imobiliari nu se leagă la cap cu aşa ceva. Ei vor să-şi scoată banii cât mai repede, mai ales că acum criza i-a prins cât se poate de prost. Dacă au mai făcut şi un credit pentru achiziţionarea proprietăţii, la gândul că o va revinde rapid cu profit, acum ar face orice ca să scape de casă şi teren, chiar şi să lase casa vândută la bucată de homelessi. Singura scăpare ar trebui să vină tot de la Primărie. Casele din centrul istoric aflate în situaţii critice ar trebui păzite şi astfel peste câţiva ani vom mai avea cu ce să ne lăudăm. Dacă această soluţie este costisitoare, oare cât ar costa oraşul distrugerea centrului vechi?
