Nu eu i-am dat numele Caruz porcului din bătătura lu' bunicu. Şi nici bunicu' nu l-a botezat astfel. Bietul porc a venit la pachet cu acest nume de la cei care i-l vânduseră lu' bunicu. Am înţeles că erau nişte muncitori de la o fermă de porci situată colea, la marginea Brăilei, care s-au distrat la beţie dând nume ciudate porcilor pe care îi îngrijeau. Şi cică luau aşa, la nimereală, nume apărute în ziarele locale şi se hlizeau până făceau pipi pe ei, strigându-i pe porci cu noile apelative. Unora cică le oficiau şi taina botezului, dar mi-e greu să cred că acest lucru chiar se întâmpla.
Nu ştiu de ce bietul porc a fost botezat cu numele Caruz. Poate că puţea prea tare sau poate că doar era cel mai jegos guţan dintre cei care se înghesuiau la troacă. În orice caz, cum am zis şi mai sus, mie mi-a devenit antipatic Caruz încă din momentul în care am făcut cunoştinţă. Şi asta pentru că era nesimţit până peste poate. Înţeleg că de la porci nu poţi să ai cine ştie ce pretenţii (mai ales de la unul ca Caruz, pe care bunicu îl luase la juma de preţ de la muncitorii ăia beţi), dar la un moment dat ajungi să crezi că porcul face înadins lucruri ca să te scoată pe tine din sărite. Că el se bucură atunci când a reuşit să te oftice, să te enerveze, să te murdărească. I-am spus atunci bunicului că, pentru a mă revanşa cumva faţă de gesturile porceşti făcute de Caruz, vreau să asist atunci când va fi castrat. Iar clipa asta, oameni buni, a sosit. Mâine mă duc la bunicu, să particip la castrarea lui Caruz, căruia îi va veni rândul la tăiere undeva prin vară. Nu vă ascund faptul că abia aştept să îl aud guiţând pe Caruz după castrare şi să îi spun aşa, în glumă: "Bre, dar ce voce de primadonă ai, de ce nu te-ai înscris la emisiunea aia, «Porcii au Talent?»".
