Nu sunt ipocrit, aşa că am să recunosc la modul cât se poate de sincer că mă bucură faptul că Luciana Boboc a fost dată afară de la conducerea Casei de Asigurări de Sănătate (CAS) Brăila. Chiar îmi pare rău că nu am fost la locul potrivit ca să văd reacţia Lucianei Boboc în momentul în care a aflat că a fost pusă pe liber din postul de director al CAS Brăila. Cred că m-aş fi îndreptat afectat către ea, aş fi cuprins-o uşor de umeri şi aş fi încercat să o consolez:
"Ia zi, cum e să fii şomer?". După care i-aş fi spus că diseară dau o petrecere în cinstea faptului că ea a primit un şut în cur de la Bucureşti şi că poate să vină şi însoţită dacă doreşte.
De ce îmi este antipatică Luciana Boboc? Păi, în primul rând că mă enervează oamenii care ţin cu dinţii de o funcţie publică. Adică, stai puţin, dacă ai fost numit politic într-o funcţie, e normal să accepţi să pleci atunci când regimul politic care te-a susţinut a pierdut hăţurile puterii. Ei bine, după cum ştiţi, Luciana Boboc a făcut tot posibilul să rămână director, deşi PDL-ul care o susţinuse pentru această funcţie îşi rupsese gâtul de mai bine de un an de zile. Aş fi înţeles-o pe Luciana Boboc dacă ea ar fi fost vreun supermanager, vreo capacitate care a căzut victimă unor răfuieli politice. Dar, când auzi că în mandatul Lucianei Boboc Casa de Asigurări de Sănătate Brăila a fost prejudiciată cu 1,2 milioane de euro, parcă îţi vine ţie să te duci să o iei de guler şi să o trimiţi la plimbare.
O înţeleg pe Luciana Boboc că e dărâmată zilele acestea. S-a dus dracului leafa aia de 60-70 de milioane de lei vechi, a dispărut şi confortul pe care ţi-l asigură statutul de director, ba ai mai apărut şi cu poză în ziar că ai fost dată afară de la serviciu ca ultimul ciumete. Cum să mai ieşi pe stradă când lumea ştie cam cât de mare manager eşti matale, de te-ai ţinut de scaun până când ai făcut hemoroizi? În locul Lucianei Boboc mi-aş face operaţii estetice. Vreo 200-300, fără număr, numai să nu mai semăn cu Luciana Boboc de la CAS Brăila. În locul Lucianei Boboc m-aş opera la faţă până când aş ajunge să semăn cu Camelia Guşatu, pe care nimeni nu o să o dea afară din primărie, cel puţin cât o trăi nenea Simionescu.
