"Nu avem nevoie de un om bun care să pară un nemernic, ci de un nemernic care să pară un om bun", aceasta este replica ce concentrează cel mai bine cinismul marilor angajatori, subiectul piesei "Metoda", pusă în scenă de Theodor Cristian Popescu, prezentată în festivalul de teatru, sâmbătă, în sala Mare a TMF.
Astăzi, toată lumea îşi doreşte să lucreze în multinaţionale pentru că aceste corporaţii oferă perspectivă în carieră şi salarii bune, însă totul are un preţ, care începe să fie plătit chiar de la probele pe care le susţine candidatul. Acesta nu trebuie numai să fie dispus să se poarte ca un nenorocit, ci chiar trebuie să fie o astfel de persoană, ca să aibă şanse să fie angajată. Aflat în ultima fază a interviului de angajare într-o multinaţională, personajul trebuie să treacă prin mai multe probe, jocuri pline de suspans, care îi răscolesc toate posibilele răni pentru ca angajatorul să fie sigur că va lua în colectiv o persoană lipsită de scrupule. Spectacolul pune pe tapet probleme ale societăţii mult discutate, discriminarea femeilor, a minorităţilor sexuale, şi ne arată că, de fapt, angajatorii nu vor de la noi reacţii corect politice, că numai cei fără înţelegere pentru cei din jur îşi pot găsi o slujbă bine plătită într-o firmă mare. Ceilalţi sunt doar o masă de manevră de la care se stoarce şi ultimul bănuţ prin tehnici sofisticate de vânzare.
Un spectacol care ne reaminteşte lucrurile importante în viaţă, şi că uneori e mai bine să ştim când să renunţăm, asta dacă nu suntem nemernici numai buni pentru multinaţionale. Mesajul textului a fost impecabil transmis de actorii teatrului "Nottara", Cerasela Iosifescu, Adrian Văncică, Alexandru Jitea şi Gabriel Răuţă. Scenografia îi aparţine lui Ştefan Caragiu.
Să inspirăm şi să expirăm - sensul pierdut al existenţei
Nevrozele actuale, alienarea tot mai accentuată a celor mai mulţi dintre noi a fost subiectul piesei "Râs nervos" a lui Christopher Durang, pusă în scenă de Szabo K. Istvan la Teatrul din Piatra Neamţ. Presiunea pe care lumea din jur o pune pe fiecare dintre noi este uneori prea mult pentru unele persoane care ajung să clacheze. Caută ajutorul unui psiholog, însă problemele sunt departe de a se rezolva, iar rezultatul este acelaşi, chiar dacă ceva mai întârziat. Reacţia violentă şi dură asupra celor care ne stau în cale, ne împiedică să ne atingem scopurile, indiferent dacă acestea constau în ocuparea unui post sau cumpărarea dintr-un supermarket a unei banale conserve de peşte. După ani de vizite la psihologi, cele două personaje au descoperit, în sfârşit, baza vieţii, sensul acesteia: respiraţia. Cel mai important este să inspirăm şi să expirăm. O concluzie cinică, dar care arată nivelul la care a ajuns societatea, ce mai înseamnă viaţa pentru oamenii puşi mereu să se compare cu oameni-branduri.
Actorii Isabela Neamţu şi Cezar Antal au făcut demonstraţii de profesionalism şi talent, aplaudate şi ovaţionate în mai multe rânduri la scenă deschisă, ajutaţi fiind de scenografie, costume, muzică, lumini. Un spectacol complet, care te relaxează, dar care îţi şi pune, în acelaşi timp, probleme existenţiale. Piesa a fost jucată sâmbătă seara în sala Studio, în cadrul Festivalului de teatru.
