"Muzica şi divertismentul au devenit o pasiune pentru mine"
- Cum vi s-au părut concurenţii?
- Echilibraţi ca valoare, cu vreo două excepţii. Pe patru dintre ei chiar mi-a fost foarte greu să-i departajez. Am ţinut cont şi de prezenţa scenică, de relaţia cu publicul, de cât mai multe criterii ca să am cum să-i departajez şi să fie o jurizare corectă.
- Cum aţi ajuns producător de emisiuni muzicale în TVR?
- Eu, de profesie, sunt inginer. Am ajuns în Televiziunea Română participând la concursuri de cultură generală, am câştigat pe acolo două, trei premii şi la un moment dat domnul Silviu Jicman mi-a propus să vin să joc într-o scenetă, un film poliţist cu actori grei. La final m-a întrebat în ce an sunt student. Când am răspuns că în anul V nu a înţeles, pentru că la IATC se fac doar patru ani. Eu eram în ultimul an la Academia Militară. Aşa am fost cooptat în Televiziunea Română, bucurându-mă că luam nişte bani pe rolurile jucate. Apoi am ajuns la departamentul jocuri şi concursuri, în primul rând pentru capacitatea mea organizatorică şi mai puţin pentru veleităţile mele muzicale. Nu am studii muzicale, dar muzica şi divertismentul au devenit o pasiune pentru mine şi acum nu aş concepe viaţa fără să mă ocup de aşa ceva. Iar în juriile evenimentelor muzicale am ajuns datorită maestrului Moculescu. Am avut încredere în ce mi-a spus şi am acceptat să vin în jurii.
"În România se şi exagerează pe tema aceasta a cântatului live la televizor"
- Care sunt criteriile dvs pentru selectarea artiştilor în emisiuni?
- Depinde ce vrei să-i dai omului. Doamna Jana Gheorghiu, cu care îmi mai beam uneori cafeaua de dimineaţă şi discutam despre degradarea divertismentului în România, spunea că dacă îi dai omului salam în fiecare zi, nu o să mai vrea altceva. Dacă faci o emisiune de ţinută, slavă Domnului, sunt artişti buni în România. Dacă vrei să faci o emisiune pentru vârsta a treia, te orientezi la muzică populară. De altfel, emisiunile de folclor au mereu o audienţă extraordinară. Tot aşa, dacă vrei să faci o emisiune pentru tineri trebuie să cunoşti gusturile lor.
- Acceptaţi trupe care nu cântă live?
- Aici este o întreagă filozofie. Ca să poţi cânta live trebuie să ai nişte condiţii: de sonorizare, de studio, de orchestră, microfoane, nu-i atât de uşor. În România se şi exagerează pe tema aceasta a cântatului live la televizor. În televiziune este mai complicat să cânţi live. De curând a venit Alexandra Ungureanu într-o emisiune şi m-am îngrozit: a venit o echipă de 15 oameni să întindă cabluri, să facă probe. E nevoie de multe condiţii să cânţi live şi e posibil, dacă nu ai tot ce-ţi trebuie, să te faci de râs, şi tu ca post de televiziune, şi el ca artist. E bine ca artiştii să ştie să cânte live, dar în privinţa cântatului live la televiziune eu am reţineri şi le dau dreptate artiştilor.
- Ce ar trebui să facă un tânăr ca să ajungă în atenţia realizatorilor din televiziuni şi să fie invitat să cânte?
- În primul rând ar trebui să studieze. Mă uitam şi azi în fişele concurenţilor. Unii nu aveau studii muzicale şi s-a simţit. Trebuie să munceşti mult, să faci cursuri la o şcoală de artă şi să ai şansa unui îndrumător foarte bun, a unui compozitor bun.
- Şi cum descoperi asemenea oameni care să te îndrume? Cum îţi dai seama dacă melodia compusă de tine e bună?
- Sunt atâtea festivaluri şi multe dintre ele sunt serioase. Nu poţi totuşi să începi azi să cânţi şi mâine să fii invitat, dar având compozitor, având o voce bună, lucrată, cu un mentor, lumea te apreciază. Eu am încercat să promovez câştigătorii festivalurilor. Important este să dai de un om de bună credinţă, care să te ducă acolo unde meriţi.
Fetelor li s-a cerut să treacă prin pat ca să ajungă pe sticlă?
- Am auzit că la televiziunile comerciale se plăteşte pentru ca un interpret să ajungă invitat într-o emisiune de divertisment, să-l vadă o ţară întreagă.
- Şi eu am auzit asemenea zvonuri, dar nu mi-a spus nimeni până acum că a dat bani. În cel mai rău caz acest lucru se întâmplă la televiziunile de nişă. Nu cred că o televiziune serioasă cere bani. Aşa am auzit că şi compozitorii cer bani, că şi artiştii cer bani. Hai să nu generalizăm şi să nu uităm că trăim în România. Programele sunt prea serioase, cu audienţă, ca să rişte cineva să facă aşa ceva. Dacă ai talent, e mai greu să fii ocolit sau să fii nevoit să dai bani ca să apari la televiziune, să apelezi la metode din astea mai obişnuite în Balcani. Trebuie pornit de la premisa că totul trebuie făcut cu muncă, muncă, foarte multă muncă.
- Fetele nu trebuie să treacă întâi prin patul cuiva ca să ajungă pe sticlă?
- Şi asta este o problemă, dar la fel vă dau contraexemple, femei extraordinare care nu au trecut prin niciun pat. Cunosc, de data aceasta nu pot să spun că nu ştiu, cunosc cazuri în care li s-a cerut fetelor aşa ceva, iar ele au renunţat. Au avut demnitate, au refuzat oferta şi au demonstrat mai târziu că au valoare. Până la urmă, ok, treci şi prin pat, şi mai departe ce faci? Publicul te vede, nu e atât de dobitoc precum îşi imaginează unii. Trebuie să ne raportăm la repere serioase şi morale, pentru că dacă aruncăm peste tot cu mizerie...
- Din păcate, asta este imaginea pe care o are această lume a muzicii.
- Eu plec de la premisa că Televiziunea Română are misiunea de a educa, informa şi abia apoi putem să ne jucăm. Cam asta ar trebui să se întâmple la spectacole. Tinerii trebuie să plece de la ideea că trebuie să muncească şi să fie corecţi. Am văzut de curând filmul cu Michael Jackson, "This is it". Am fost uimit de profesionalismul acestui om. Unul din oamenii grei de pe planetă, cu cât calm şi profesionalim lucra fiecare notă pe care trebuia să o cânte! Acel film, "This is it", îl recomand tuturor celor care vor să devină profesionişti.
"A face performanţă, în orice domeniu, este costisitor"
- Ce se întâmplă cu unii câştigători de festivaluri de nu se mai aude nimic de ei?
- Sunt multe motive pentru care ei nu merg mai departe: nu pot, nu vor, nu au bani, pentru că a face performanţă, în orice domeniu, este costisitor. Totul trebuie să fie de cea mai bună calitate şi asta costă. Trebuie să fie şi omul potrivit la locul potrivit. TVR a mai făcut gesturi din astea, încercând să ajute, dar nu poţi să te transformi în casă de binefacere. Concură mai multe elemente la succesul obţinut de un câştigător al unui festival. Nu scrie pe fruntea nimănui: "Ăsta este viitorul Michael Jackson şi trăieşte în România". E o muncă ce trebuie împărţită între interpret, presă, compozitori. Trebuie responsabilizată toată lumea şi trebuie să plecăm de la premisa de cinste şi corectitudine, nu de la bani, trecut prin paturi şi alte povestioare de genul acesta. Şi trebuie pornit şi de la un adevăr, cultura trebuie dată poporului cu linguriţa.
- Poate că aceste taxe de acces în emisiuni ar trebui luate la vedere şi atunci, ar fi clar, cine plăteşte, cântă.
- Da, numai că atunci nu am mai putea controla calitatea, nu am mai promova elitele şi bunul simţ.
- Televiziunile comerciale promovează mai puţin elitele şi bunul simţ...
- Cel puţin încearcă. Ele au audienţă. Şi-au format publicul într-un anumit fel şi dacă arată nu ştiu ce manelist fac audienţă, dar cred că lucrurile sunt undeva la limită.
- Emisiunile de după-amiază mi se pare că suferă de tabloidizare.
- Da, şi eu cred că a avut loc o anumită cotitură la televiziunile comerciale, de când au constatat că OTV-ul le "mânca" publicul. De aceea spun că depinde cum îţi educi publicul. Dacă nicio televiziune nu s-ar mai băga cu picioarele în viaţa personală a vedetelor, pentru audienţă, ar fi mai bine. La noi s-a exagerat. Libertatea presei este prost înţeleasă în divertisment şi în felul acesta ne educăm prost şi publicul. Până în '89 am trăit tragedia că aveam doar două ore de emisiune şi fiecare îşi monta antenă să prindă ceva de la bulgari, iar acum s-a ajuns undeva în partea opusă. Cred că suntem ţara cu cele mai multe televiziuni, raportat la dimensiunea ţării. Şi odată ce ţi-ai educat prost publicul, foarte greu îl mai aduci înapoi. Există o foarte mare inerţie.
