• s-a născut în Zăvoaia, într-o familie săracă, cu 10 copii • în clasa I a rămas repetent, dar apoi a ajuns în ”banca de onoare” • a urmat școala profesională (învățământ dual), apoi liceul la seral, iar în toți acești ani a muncit ca să își câștige pâinea • vara aceasta a promovat Bacalaureatul cu media 9,01, iar din toamnă va merge la facultate • aceasta este, pe scurt, uimitoarea poveste de viață a lui Marcel Mustafa, un tânăr de 22 ani care demonstrează că ”se poate” în ciuda tuturor greutăților la care viața te supune
V-ați gândit vreodată că un elev care a rămas repetent în clasa I, a urmat școala profesională și apoi liceul la seral poate ajunge să ia 9,01 la Bacalaureat? Totul fără nicio meditație! Pare incredibil, dar aceasta este povestea lui Marcel Mustafa, un tânăr brăilean de 22 ani, care a reușit în viață în ciuda tuturor greutăților. Un băiat mic de statură, cu un zâmbet larg și o inimă uriașă. Născut într-o familie săracă, de etnie romă, cu alți nouă frați, Marcel și-a dorit enorm să meargă la școală. Și a făcut multe sacrificii ca să continue să studieze. După ce a terminat clasa a VIII-a la școala din comuna natală s-a mutat la Brăila și a fost nevoit să muncească pentru a se întreține singur. Vara muncea ca să aibă bani de chirie în timpul școlii. Apoi, la liceu, ziua muncea, iar după-amiaza învăța. De multe ori făcea naveta București-Brăila ca să ajungă la cursuri. Dar nu a renunțat nicio secundă. Așa a ajuns ca astăzi să își vadă visul împlinit și să îndrăznească să țintească și mai sus, la facultate. Marcel Mustafa este o adevărată lecție de viață, de demnitate, de reușită. Vă invităm s-o descoperiți și voi.
Din repetent în ”banca de onoare”
Povestea lui Marcel Mustafa începe în 2008, în comuna Zăvoaia din județul Brăila. În acel an a pășit pentru prima dată într-o școală, în clasa I. Era prima persoană din trei generații (bunici, părinți, copii) care dorea să învețe carte.
”De mic mi-am dorit să studiez. Din familia mea nu are nimeni studii, nici măcar două clase, trei, dar apoi Bacalaureatul. Și cred că Dumnezeu, undeva, m-a ales pe mine dintre toți frații să merg la școală. Știu că îmvățătoarele veneau prin sat și știau copiii care trebuie să vină la școală. Învățătoarea a întrebat cine vrea să vină și am zis eu, «eu»!”, ne-a spus acesta.
Deși îi plăcea foarte tare, n-a apucat să meargă la ore decât vreo două luni, din cauza unor probleme în familie fiind nevoit să renunțe. Însă, în toamna anului următor s-a întors în banca de la școală.
”Parcă mă și văd acum, m-am dus foarte mândru în clasa a II-a. Eu m-am dus la colegii pe care îi știam din clasa I. M-am așezat în bancă și știți că se striga catalogul. Și numele meu nu l-am auzit. Și am ieșit în față și am spus că nu mi-am auzit numele. Dar cine ești tu? Mustafa Marcel! Ah, păi tu ești la clasa I, ai rămas repetent”, ne-a povestit tânărul.
Nu realiza la acea vârstă ce înseamnă să rămâi repetent. Și nici nu a contat pentru el acest aspect. El își dorea doar să învețe. Și a făcut asta alături de învățătoarea Ionica Săndica Dan, cea pe care o numește și astăzi ”a doua mamă”.
”A fost mai mult decât o învățătoare. Chiar a fost a doua mamă. Pe lângă faptul că m-a învățat să scriu, să citesc, să socotesc, dumneaei mă sprijinea, mă încuraja, mă motiva, mă aprecia, mă ajuta dacă aveam probleme acasă. Și financiar m-a ajutat foarte mult. Părinții mei nu aveau posibilități și ce reușea dumneaei, din bugetul ei îmi cumpăra ce aveam nevoie pentru școală. Rechizite, ghiozdan, haine. Pachetul zilnic avea grijă să nu-mi lipsească. Acum, când am crescut și am înțeles valoarea banilor, am realizat ce efort material era. Dar dumneaei oricum se hrănește cu rezultatele noastre și asta îi aduce bucurie. Și o apreciez foarte mult pentru că a fost prima persoană care a văzut ceva în mine. A văzut potențial. A văzut că pot mai mult”, afirmă acesta.
Tot învățătoarea era cea care se ”lupta” pentru ca el să primească bursă. ”Se acordau câteva burse o dată pe semestru, 2-3 burse, cât era bugetul școlii și dumneaei se ducea și se zbătea la fiecare consiliu ca eu să iau burse. Le spunea cât de bine învăț și că eram primul din clasă”.
Marcel a învățat atât de bine încât a ajuns în ”banca de onoare”. ”Undeva în fața clasei era o bancă pe care dumneaei scrisese frumos ”banca de onoare”. Și acolo stăteam eu. Îmi plăcea mult să învăț”.
Din repetent, Marcel a ajuns premiant, iar școala a devenit refugiul de care avea nevoie atunci când acasă erau certuri și neajunsuri. Atât de mult iubea acel loc încât se ducea chiar și ”în iernile când nimeni nu se ducea la școală”.
”Imaginați-vă că erau zăpezile cât casa și nimeni nu venea la școală. Eu mă duceam! Și cum era zăpada mare și viscol eram singurul din școală. Eu și cu femeia de serviciu, făceam focul la sobă”, ne-a povestit acesta.
Acasă, Marcel era doar un copil din cei 10. La școală, el era elevul din banca de onoare.
Părinții nu au vrut să-l lase la liceu. ”Mă simțeam ca Niculae al lui Moromete. Nouă ne trebuie bani, nu diplome”
Marcel a continuat să fie printre primii și în gimnaziu. În clasa a V-a a întâlnit alți profesori minunați care l-au ajutat să devină din ce în ce mai bun. Așa a ajuns la olimpiada județeană de matematică, unde a obținut și o mențiune. Note mari a obținut și la examenul de Evaluare Națională, reușind să aibă o medie de admitere de peste 8. Iar cu această medie ar fi putut intra la un liceu teoretic din Brăila. Părinții nu își doreau însă ca el să plece din Zăvoaia, ba chiar îi spuneau că ar fi cazul să muncească pentru a aduce și el un ban în casă.
”Era presiune din partea tatălui, a părinților să muncesc, să aduc bani în casă. Se legau de școala mea. Eu mă simțeam ca Niculae al lui Moromete. Mă asemăn cu el pe partea asta. Că școala nu aduce niciun beneficiu. Asta era și la mine în famiie. Ce îți aduce școala? Nu îți aduce bani! Eu aduceam diplome. Ei dacă nu au fost la școală nu înțelegeau cât de mult înseamnă o diplomă”, ne-a spus Marcel.
Pentru că Marcel voia cu tot dinadinsul să își continue studiile, părinții l-au sfătuit să aleagă liceul din Însurăței, aflat la 10 km de casă. Ajuns la 16 ani, adolescentul nostru avea alte planuri.
Învățământul dual, soluția salvatoare
În 2016, în Brăila, la Liceul Tehnlogic ”Panait Istrati” se înființa prima clasă de învățământ profesional dual din Brăila. Era o clasă cu 15 locuri pentru specializarea ”Strungar”, organizată la cererea firmei ”Pronif”. Acest tip de învățământ oferă mai multe beneficii elevilor, cum ar fi burse profesionale de la stat și de la angajator, premii pentru performanță și o masă caldă. Dacă un elev cu o medie de admitere la liceu de peste 8 nu ar lua în calcul niciodată să meargă la o școală profesională, pentru Marcel, un copil fără posibilități financiare pentru a învăța ”la oraș”, învățământul dual a fost soluția salvatoare.
”Când am auzit de învățământul dual am simțit că văd luminița de la capătul tunelului. Nu vroiam să rămân în Zăvoaia. Vroiam să plec din acel loc, să mă rup de acel mediu. Simțeam că pot mai mult. Dar cum îmi trebuiau bani ca să mă pot descurca în Brăila, am ales să merg la profesională. Toți s-au mirat. Profesorii mă întrebau de ce nu mă duc la liceu, că am medie de liceu. Eu îi înțelegeam, dar planul meu era să plec și aveam nevoie de banii aceia, de startul acela pe care nu puteam să îl ratez. M-am înscris la dual cu doamna profesoară de religie. Știam că o să intru, dar mă rugam să intru la dual că știam că sunt puține locuri, e ceva nou, mă gândeam că poate vin cu medii mai mari. Când mi-au spus că am intrat am fost extrem de bucuros”, ne-a povestit acesta.
Practic, la 16 ani, Marcel și-a luat viața în piept. A venit la Brăila și a început să se gospodărească singur. Încă din vara dinaintea clasei a IX-a a început să muncească. Primul job a fost la un siloz de porumb. Următoarele două veri le-a petrecut muncind pe litoral, iar astfel strângea bani pentru a se întreține și a putea merge la cursuri și la practică. ”Am avut ajutor și din partea unor prieteni. În primul an, în clasa a IX-a, ei m-au ajutat cu chiria”, ne-a mai spus Marcel.
Și la profesională a fost cel mai bun elev din clasă. ”Îmi plăcea ce făceam acolo, mai ales parte de desen tehnic. Am învățat și ce înseamnă meseria de strungar. Mi-ar fi plăcut, dacă continuam, să învăț să lucrez pe mașini CNC. Dar mi-am dorit să fiu mai mult decât strungar”, susține acesta.
La clasa de dual a primit pentru prima dată și un cadou de Crăciun. ”Eu acasă nu primeam cadou de sărbători. Nici măcar de ziua de naștere, dar apoi de Crăciun...”.
Ziua instalator, după-amiaza elev la seral
Pentru că își dorea mai mult de la viață, după ce a terminat școala profesională, Marcel s-a înscris la liceu, la seral, la specializarea ”Tehnician proiectant CAD”. A plecat apoi să muncească, găsind un loc în Brașov, ca ospătar la o pensiune turistică. A stat acolo câteva luni, apoi a plecat la București, unde și-a găsit de muncă ca instalator.
”Aveam un prieten care lucra la instalații termice și mi-a spus să vin. Locul respectiv oferea și cazare și era fix ce îmi trebuie mie până reușeam să mă integrez”.
Și a luat-o din nou de la zero. Oraș nou, loc de muncă nou, prieteni noi. Următorii doi ani Marcel și i-a petrecut muncind și învățând pentru a-și lua diploma de liceu. La început orele se derulau online din cauza pandemiei. Dar dacă pentru elevii obișnuiți putea fi comod să învețe de acasă, pentru Marcel era uneori o provocare.
”Terminam munca și la 16.00 mă conectam pe classroom. Uneori eram foarte obosit că doar ce apucam să vin acasă și deschideam latopul”.
Ulterior, când s-a revenit la ”normal”, Marcel încerca să meargă fizic la școală ori de câte ori putea.
”Făceam naveta București-Brăila. Uneori mergeam și de două ori pe săptămână la liceu, alteori poate o dată la două-trei săptămâni. Dar îmi făceam timp să ajung periodic. Și le mulțumesc pe această cale profesorilor și doamnei directoare care m-au înțeles și îmi dădeau materiale ca să fiu la zi cu materia”, ne-a spus acesta.
Media 9,01 la Bacalareat
Toată viața lui, Marcel a câștigat bătălie după bătălie. Iar cea mai mare victorie de până acum este examenul de Bacalaureat, pe care l-a susținut în această vară și l-a promovat cu fabuloasa medie de 9,01. Totul doar prin muncă și ambiție, fără nicio meditație. La proba de Limba română a luat nota 9,10, la matematică nota 8,75, iar la biologie nota 9,20.
”În momentul când am văzut media am fost în al nouălea cer. Am simțit mulțumire, recunoștință, o grămadă de emoții. Eu, un om din mediul din care vin eu, unde nimeni din familie nu are studii, termină liceu și apoi mai ia și bacul. Și cu notă mare, nu un 6 chinuit”.
Prima persoană pe care a sunat-o să îi dea vestea bună a fost doamna învățătoare, care a vegheat asupra lui și după ce a plecat din Zăvoaia. ”Doamna învățătoare a început să plângă. A fost un moment special. Simt că media asta de la bac este o răsplată pentru toți oamenii care au crezut în mine și m-au susținut, profesori și prieteni”.
Cum a reușit Marcel, un elev de la seral care mai și muncea toată ziua să obțină o medie așa de mare? ”Pur și simplu am învățat. M-au ajutat și doamnele profesoare de la liceu, care îmi explicau lucruri când nu înțelegeam ceva. Dar am fost autodidact în mare parte. La mate Youtube-ul a fost prietenul meu. Sunt atâtea canale de Youtube unde se explică foarte bine. La mate chiar puteam să iau și mai mult dar m-am încurcat la un exercițiu”, ne-a spus tânărul.
Tot legat de examenul de Bacalaureat Marcel ne-a mai dezvăluit un lucru. În urmă cu câțiva ani și-a făcut un dream chart (n.r. – hartă a viselor) în care a scris notele pe care vrea să le ia la examen: română – 8,60, mate – 8,70, biologie – 9,10.
”Când am revăzut poza cu acest dream chart, am realizat că anumite lucruri sunt făcute să se întâmple așa cum trebuie. Iar eu cred că Dumnezeu sau energii, sau cum vrem noi să spunem, a fost lângă mine și este în continuare. De aceea mai merg la mănăstire și mă rog și Îi mulțumesc. Și înainte de bac m-am rugat”.
Întrebat dacă își va face un nou dream chart, Marcel a răspuns: ”Nu! Îl voi completa pe acesta cu ce urmează”.
Un nou capitol: facultatea
După ce a făcut gimnaziu, școală profesională și liceu la seral, Marcel nu putea să nu meargă mai departe și la facultate. A ales Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București, unde va studia Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism.
”M-am uitat pe cursuri și mi se par foarte practice. Am văzut că se fac cursuri de management, marketing, contabilitate, finanțe, fonduri europene. M-aș vedea inginer. Chiar și prietenii îmi spuneau «tu o să ajungi inginer»”.
Marcel spune astăzi despre el că este un tânăr mulțumit și fericit și abia așteaptă să vadă ce îi rezervă viitorul. Din când în când se mai întoarce în trecut, la Zăvoaia, și încearcă să îi ajute pe copiii din acea zonă. ”Anul trecut, împreună cu prietenii mei și doamna învățătoare am făcut cadouri copiilor nevoiași. Eu n-am avut parte de cadouri când eram mic, de Crăciun sau zi de naștere. Primul cadou de Crăciun l-am primit când am intrat la profesională, de la cei de la Pronif. Încercăm să ajutăm cât putem, din puținul nostru”, ne-a povestit Marcel.
Și ori de câte ori se întoarce la Zăvoaia le oferă copiilor sfaturi și încurajări: ”Le spun să se țină de școală! Educația e baza, o spune toată lumea. Dar educația are un spectru larg. Nu o primești numai de la părinți sau de la profesori. Educația o primești de la un grup de prieteni, de pe telefon, ce vezi, ce urmărești pe internet, cu ce îți ocupi timpul liber”.
”Poți să reușești indiferent de mediul din care vii, de liceul pe care îl urmezi”
- Privind în urmă, de ce ești astăzi cel mai mândru?
- De mine, că mi-am urmat vocea interioară care m-a condus și mă duce în direcții foarte bune. Poate îmi părea puțin rău la început că am ales profesionala și nu m-am dus la liceu, că eu vroiam bacul și facultate, că știam că pot și mai mult. Dar, dacă vrei, înveți oriunde. Indiferent de liceu, că e teoretic, că e tehnologic, că e în oraș sau la Cucuieții din Deal. Dacă tu vrei, îți dorești cu toată puterea, înveți, muncești, sigur vei găsi în orice loc un om, un profesor, care să te îndrume.
- Ce i-ai sfătui pe cei care vor citi povestea ta?
- Să pună preț pe școală, învățătură, autoeducație, autodisicplină. Eu nu am primit educație de la părinți, a trebuit să mă descurc singur, să mă autodisciplinez. Cu educație poți ieși din întuneric, din sărăcie. Și nu zic acum că dacă termini o facultate, gata, ești super. Că sunt atâția analfabeți funcționali în jurul nostru. Dar dacă îmbini teoria cu practica vei reuși.
- În toți acești ani, te-ai simțit vreodată inferior că vii dintr-o familie săracă sau că ești de etnie rromă?
- Nu! Nu am nicio problemă cu asta! Nu îmi este rușine cu cine sunt. Faptul că un om, de orice etnie sau din orice mediu vine, mă face pe mine sărac sau țigan nu are nicio treabă cu educația mea, ci cu educația lui. Dacă tu cataloghezi un om doar prin prisma etniei e vorba despre tine, despre neajunsurile tale, despre frustrările tale. Știu că toți avem tendința să judecăm, dar chestia care ne face oameni e bunătatea, iubirea față de aproape.
- Cui ai vrea să mulțumești pentru ceea ce ești astăzi?
- Mulțumesc celor care au crezut în mine! Au crezut că pot și că pot mai mult. Nu o să dau nume, se știu ei. Mulțmesc că nu m-au dat la o parte că provin dintr-o familie săracă. Petru mine, faptul că ai bani nu înseamnă nimic. Doar faptul că poți purta o discuție între doi oameni necunoscuți fără să judeci.
