• cei mai buni specialiști în restaurare de la muzeu le-au explicat, luni, elevilor cum se curăță monedele și cum se prepară „leacurile pentru picturi” • Constanța Vîlcu și Ema Enache, „magicienii restaurării”, i-au avut alături pe managerul instituției, conf. dr. Costin Croitoru, și pe muzeograful arheolog Viorel Stoian, șeful Secției Istorie Modernă și Contemporană
Cei mai buni specialiști în restaurare de la Muzeul Brăilei „Carol I” i-au avut ca oaspeți, luni, 16 octombrie, de la ora 12.00, pe elevii Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” Brăila, însoțiți de prof. Elena Livica Băcanu.
Astfel, sub genericul „Zilele Chimiei”, în atelierul de restaurare picturi al Secției Artă - Muzeul Brăilei „Carol I”, din Piața Traian nr. 3, elevii brăileni s-au întâlnit cu managerul instituției, conf. univ. dr. Costin Croitoru, cu muzeograful arheolog Viorel Stoian, șeful Secției Istorie Modernă și Contemporană, Constanța Vîlcu, neobositul restaurator de metal și Ema Enache, restauratorul Secției Artă.
Supranumită „magiciana metalului”, Constanța Vîlcu - cea care restaurează bunuri de patrimoniu de mai bine de 22 de ani - le-a explicat copiilor care ascultau fascinați secretele restaurării pieselor din aur, argint și bronz descoperite de arheologi. Totodată, le-a arătat oaspeților o mică parte din cele 2.000 de piese din metal pe care le-a restaurat și care arată acum ca noi. Constanța Vîlcu a restaurat, de asemenea, bustul lui Eminescu din Grădina Mare, tezaurul dacic de la Castelul Corvinilor și peste 100 de vârfuri de săgeți din bronz, descoperite la Siliștea, în mormântul unei căpetenii scite, în anul 2021. De data aceasta, însă, le-a prezentat oaspeților cum arată monedele vechi înainte și după restaurare.
Colega „magicianei” Constanța Vîlcu, Ema Enache, absolventă a Universității Naționale de Arte, cea care „a salvat de la moarte” picturi de Grigorescu, Aman, Tonitza, Palady, Dărăscu și Sava Henția, de o valoare inestimabilă, dar și picturile brăilencei Emiliei Dumitrescu, le-a arătat elevilor de la „Ion Creangă” cum poți obține „leacuri pentru tablouri” folosind pigmenți și amestecuri naturale, așa cum făceau pictorii din vechime.
De cealaltă parte, fascinați de explicațiile restauratorilor și ale muzeografilor, micii chimiști au formulat întrebări și s-au arătat interesați să prepare, în mojar, ingrediente folosite în restaurarea tablourilor, începând cu bătrânul ocru galben, utilizat încă din zorii istoriei omenirii.
