Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Având în vedere faptul că în această perioadă din an este la modă să mergem să vedem lebede de vară în câteva locuri de pe litoralul României și pentru că tot în această perioadă pot fi observate în țara noastră cele trei specii de lebede, sunt motive întemeiate ca păsările lunii ianuarie să fie lebedele.
Lebedele sunt atât de cunoscute, încât am putea spune că nu pot fi confundate cu altă specie. Totuși e nevoie să cunoaștem bine acest grup, pentru că la noi în țară sunt prezente trei specii de lebede. Cele din imagine sunt lebede de vară (Cygnus olor), specie cuibăritoare la noi, prezentă tot timpul anului. Însă lebedele de iarnă (Cygnus cygnus) și lebedele mici (Cygnus columbianus) sosesc la noi începând cu sfârșitul lunii octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în februarie sau la începutul lui martie. Probleme de identificare pot apărea și în condiții de vizibilitate redusă, când pot fi confundate cu cele două specii de pelicani, de ajutor în astfel de situații fiind binoclurile, lunetele sau aparatele foto cu teleobiectiv.
Cum pentru iubitorii de păsări și de natură fiecare anotimp e potrivit pentru ieșiri pe teren, vă propunem articolul nostru pentru aprofundarea cunoștințelor.
În luna ianuarie, păsările de apă care se aglomerează în zone acvatice rămase dezghețate oferă cele mai atrăgătoare oportunități de birdwatching. Printre acestea, datorită siluetelor elegante și a taliei mari, se disting vizual lebedele.
Familia/Genul - Lebedele fac parte din genul Cygnus și împreună cu alte specii acvatice (rațe, călifari, gâște) sunt grupate în familia Anatidae.
Lebedele sunt păsări de talie foarte mare, cu gât lung, colorit alb și cioc portocaliu sau galben.
În România sunt prezente toate cele trei specii europene, însă doar una dintre ele cuibărește și este prezentă tot timpul anului (lebăda de vară).
Celelalte două specii (lebăda de iarnă și lebăda mică) pot fi observate în țară doar în perioada de iarnă.
Ocazional, se poate observa și lebăda neagră (Cygnus atratus), specie originară din Australia, care este o specie comună în grădini zoologice în Europa și care poate scăpa în libertate.
Unde le vezi - În perioada rece, speciile de lebede sunt legate de zonele acvatice deschise, fie pentru odihnă, fie pentru odihnă și hrănire. Unele specii se hrănesc intens pe terenuri agricole, în timp ce altele stau aproape exclusiv pe luciul apei.
Hrană - Toate speciile sunt aproape exclusiv ierbivore. Unele specii se hrănesc preponderent în apă (scufundându-și capul pentru a culege vegetația submersă), altele se hrănesc pe câmpuri (cu vegetație ierboasă naturală sau culturi agricole de toamnă).
Cuibărit - În perioadele de cuibărit sunt mult mai retrase, preferă zone cu vegetație acvatică abundentă (stufăriș, japșe, canale etc.).
Cum le poți ajuta - Ca și în cazul altor specii acvatice, hrănirea cu pâine sau alte produse de panificație este complet nerecomandată (le poate cauza afecțiuni grave).
Eventual le putem hrăni cu felii de fructe (mere) sau frunze de salată. În mijlocul lunii ianuarie se desfășoară programul internațional de Recensământ al Speciilor Acvatice (Midwinter Count). Puteți participa alături de observatori experimentați la evaluarea efectivelor acestor specii.
Mitologie - Lebedele au fost o prezență importantă în mitologie, au reprezentat din cele mai vechi timpuri iubirea, fidelitatea și puritatea. În mitologia greacă, Zeus a luat forma unei lebede și a sedus-o pe Leda; astfel s-a născut Elena din Troia, în onoarea căreia Zeus a creat constelația Lebăda.
În mitologia nordică, lebedele dobândesc culoarea albă după ce beau apa pură și sfântă din Izvorul Urd din Asgard.
Și în hinduism lebedele simbolizează puritatea și capacitatea de a fi prezent în lume, dar și de a fi detașat de cele lumești (analogie cu penele păsării care deși sunt în apă, nu se udă).
Lebăda de vară (Cygnus olor)
Este cea mai mare specie de lebădă din Europa, cu anvergura aripilor de până la 240 centimetri. Adulții au colorit complet alb, cioc portocaliu și picioare negre, iar juvenilii au colorit alb-maroniu și cioc maro deschis.
Lebedele de vară sunt aproape exclusiv vegetariene, consumă vegetație acvatică, iarbă, plante agricole, ocazional și hrană animală acvatică.
Le întâlnim în habitate acvatice naturale întinse, cu stuf, unde își construiesc cuibul. Este o specie răspândită în toată țara, sedentară. La noi iernează și exemplare nordice. Populația din România este estimată la 3.000 – 5.000 de perechi cuibăritoare, cu tendință populațională crescătoare.
Nu prezintă amenințări severe, nefiind vânată în majoritatea arealului, ocazional se poate otrăvi cu plumbul din greutățile de pescuit.
Lebăda de iarnă (Cygnus cygnus)
Este o specie de talie mare, 140 – 160 cm lungime, dintre care doar corpul are aproximativ 75 cm. Adulții au coloritul alb, picioare negre, ciocul lung, galben cu vârful negru; spre deosebire de lebăda mică, galbenul de pe cioc ajunge până la vârful nărilor. Juvenilii au colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis cu vârful negru.
Este o specie vocală, emite sunete ca de trompetă (inspirația pentru numele englezesc al speciei – whooper swan); bătaia aripilor este aproape insesizabilă.
După cum ne arată numele, la noi este oaspete de iarnă, specia cuibărește în jumătatea nordică a Europei și a Asiei, preferând habitate acvatice. Este aproape majoritar vegetariană, consumă vegetație acvatică, iarna se hrănește și cu iarbă și plante agricole, spre deosebire de lebăda de vară care se hrănește mai mult pe terenuri agricole.
Specia are efective numeroase, fiind clasificată ca având „risc scăzut”, amenințările sunt legate de degradarea habitatelor de cuibărire și de modificarea practicilor agricole din zonele de iernare.
Lebăda mică (Cygnus columbianus)
Este o specie de talie mică, cu anvergura aripilor cuprinsă între 170-195 cm. Adulții au colorit complet alb, cioc lung, subțire, cu mai puțin galben decât lebăda de iarnă; juvenilii au colorit alb-maroniu și cioc maro deschis cu vârf negru.
Specia cuibărește în zonele de tundră ale Europei, Asiei și Americii de Nord, în habitate acvatice. În România este prezentă doar iarna, în numere mult mai mici decât restul lebedelor. Este o specie majoritar vegetariană, consumă plante acvatice, dar și iarbă și produse agricole în special iarna.
Lebăda mică are două subspecii distincte: Cygnus columbianus columbianus, distribuită în America de Nord și Cygnus columbianus bewickii, distribuită în Europa și Asia, ultima fiind cea prezentă la noi.
Specia are efective numeroase, fiind clasificată ca având „risc scăzut”, amenințările sunt legate de degradarea habitatelor de cuibărire, de modificarea practicilor agricole din zonele de iernare, ciocnirea cu rețelele electrice și eoliene.
Sursa de infomare:
