Unii s-au imbracat la costum, altii si-au invitat colegii sa-i sustina, dar cei mai multi au fost multumiti ca au avut ocazia sa se afirme in fata profesorilor, la obiectele preferate si pe subiectele care ii pasioneaza. Nimic din rigoarea obisnuita a orelor normale de curs, si asta mai ales datorita noilor modalitati de prezentare, cu ajutorul proiectoarelor instalate in salile de clasa, pe care s-au rulat proiecte sau filmulete tematice.
Dar nelipsitele aspecte negative nu intirzie sa-si arate adevarata fata. De ce ne-au impresionat atit de mult prezentarile PowerPoint? Prin ineditul lor. Insa mai corect ar fi, ca in calitate de Colegiu european, sa beneficiem de aceste dotari ceva mai des decit o singura data pe an...si asteptam inca sa ajungem si la acel nivel. De altfel, n-ar trebui sa fie un lucru neobisnuit ca elevii sa fie implicati in astfel de lucrari. Daca tot si-au dovedit inteligenta si capacitatile impresionante, de ce sa nu le oferim sansa sa si le cultive in mod continuu? In schimb, aproximativ opt luni pe an le petrecem intr-un ritm de-a dreptul deprimant, invatind mecanic citeva cuvinte din caiet, care ne stirnesc repulsia tocmai prin lipsa noastra de implicare. Si desi intelegem ca aceasta situatie se datoreaza sistemului defectuos de invatamint, nu pricep de ce adevaratele noastre merite sunt ignorate in favoarea capacitatii de memorare, exceptind numai aceste zile de sarbatoare? Multumim pentru aprecierea aratata in aceasta saptamina, insa nu e suficient. Avem nevoie de recunoastere, pentru simplul fapt ca riscam sa ne transformam in niste legume, folosite doar la zile mari. Pe post de aperitiv, se pare.