În sfârşit, să îi lăsăm în prostia lor pe ruşi, francezi şi americani şi să revenim la paradele militare de pe la noi. Astăzi (joi), că tot a fost 1 Decembrie, adică Ziua României, am constatat cu amărăciune că Armata Română, cât a mai rămas din ea după disponibilizările voluntare sau impuse, s-a transformat într-un fel de caravană de circ, la care oamenii vin să se uite ca la urs. Părinţii vin cu copiii ca să vadă tancul, la fel cum merg cu micuţii la spectacolele de circ unde există reprezentaţii cu elefanţi care joacă fotbal. În ambele cazuri este distractiv, e interesant, e ceva ce nu ai mai văzut. Despre ofiţerii (soldaţii) care defilează alături de tehnica militară zici că sunt dresori de circ. Oamenii îi aplaudă când trec prin faţa lor, de parcă ar fi reuşit să facă foca să cânte o piesă a lui Michael Jackson. Nu e nimic rău în asta, dar parcă altele ar trebui să fie pretenţiile de la un eveniment militar. Ce mai rămâne, ca anii următori să vedem şi soldaţi care se caţără pe frânghii, care escaladează blocuri precum Spiderman, pentru a demonstra cât de înzestrată e Armata Română la capitolul contraspionaj? Păi, în acest caz poate aduc la paradă şi câteva urmaşe a lui Mata Hari, echipate sumar, care să facă acrobaţii la trapez, în timp ce bărbaţii aflaţi jos aplaudă zgomotos şi fluieră prelung a satisfacţie.
La parada militară, ca la circ
Nu am nimic cu cei care abia aşteaptă să se întâmple o defilare militară, care se entuziasmează când văd un tanc târându-şi şenilele pe asfaltul plin de gropi. Personal, nu mă dau în vânt după astfel de defilări. Îmi pare o încercare destul de penibilă a Armatei Române de a se da balenă în lighean, de a se umfla degeaba în muşchi în faţa civililor amatori de spectacol. Ştiu că astfel de parade militare obişnuiesc să facă şi Rusia, şi Franţa, şi SUA. La fel de penibile mi se par şi defilările acestor state, care se dau mari puteri, dar sunt sugrumate de datorii, având deficit cât trei PIB-uri la un loc.
