Kovacs Geza, îmblânzitorul de fiare

Sunt câteva zeci de lucrări, sculptură în fier realizată prin sudare, semnate de artistul plastic Kovacs Geza. Criticul de artă Maria Stoica a evidenţiat faptul că autorul se încadrează într-o tradiţie ce are puţin peste 100 de ani, dar în care figurează nume celebre de artişti care au folosit obiectul găsit pentru a realiza opere de artă. "Kovacs Geza este un exemplu de adaptare la mediu. Artistul foloseşte nişte produse ale civilizaţiei industriale, le caută, le cercetează expresivitatea, apoi desenează un gând, izgoneşte desenul de pe foaie în spaţiu, asamblând elementele prin sudură într-un cadru care conţine multă mişcare, mult ritm şi multă fantezie. Odată terminate, aceste asamblaje pur şi simplu ocupă spaţiul, asemenea unor vietăţi curioase. Kovacs Geza devine astfel un îmblânzitor de fiare. Fiarele acestea rigide, cu atât mai mult cu cât comprimă în ele efortul unor prelucrări anterioare, se transformă la Kovacs Geza în nişte contururi care pot prinde orice formă vrea sculptorul. Aceasta mi se pare a fi performanţa cea mai mare obţinută de cel care se încumetă să îmblânzească fiarele", a spus criticul de artă Maria Stoica. Evenimentul a fost moderat de preşedintele filialei Brăila a Uniunii Artiştilor Plastici, Gheorghe Mosorescu.

"O piesă în plus strică tot echilibrul, schimbă tot"

- De ce lucrările le-aţi lăsat nevopsite?
- Când am început să lucrez vopseam lucrările. Odată am făcut o lucrare, mi-a plăcut foarte mult şi apoi am vopsit-o, dar după aceea am constatat că şi-a pierdut toată forţa. Stratul protector tăiase toate energia lucrării, aşa că acum le finisez cu acid.
- Cum aţi început să lucraţi cu fier?
- Situaţia economică m-a împins către această artă. Înainte făceam lucrările din lut, apoi le turnam în aluminiu sau bronz, dar costa foarte mult. Nu aveam bani. Picasso a făcut prima dată o statuetă din obiecte găsite, în 1918. Prietenul lui, Gonzales, sculptor, a făcut pentru prima dată sculptură prin sudură. Eu am îmbinat aceste două metode.
- Cum găsiţi aceste bucăţi de metal?
- Caut tot timpul. Merg la depozite, în satul natal, prietenii şi ei îmi dau ce cred că ei că ar fi bun pentru mine. Când văd o piesă ştiu imediat ce aş putea să fac cu ea.
- Şi cum lucraţi?
- Eu pornesc de la o idee şi subconştientul ştie ce forme am în atelier şi caut în grămada de piese până găsesc ce ştiu că e şi am nevoie. Iau bucăţile, le prelucrez, le sudez şi iese lucrarea. Dar trebuie să fiu foarte atent pentru că şi cinci centimetri în plus contează sau o piesă în plus strică tot echilibrul, schimbă tot. E foarte greu să simţi momentul când se termină, să nu mai pui nicio piesă, pentru că după aceea devine pom de Crăciun.