Peste o mie de judecatori reprezentind circa o treime din numarul total au semnat memoriul initiat de Asociatia Magistratilor Romani prin care il acuza pe presedintele Traian Basescu de imixtiuni in justitie. Judecatorii s-au suparat pentru ca Basescu a afirmat in fata procurorilor ca "in instante avem un nivel ridicat de coruptie". Mai mult, presedintele a afirmat ca si-ar dori ca verdictul instantelor sa reflecte munca procurorilor. Desi alta a fost tinta vorbelor lui Basescu, in realitate cuvintele lui sint deja puse in practica. Mai precis, de cele mai multe ori, munca procurorilor se reflecta in verdictul instantelor, in sensul ca atunci cind acuzarea isi face bine treaba, verdictul e "vinovat", in caz contrar, "nevinovat". In acest context, nu trebuie neglijat faptul ca apararea, reprezentata de avocati a tinut pasul cu vremurile, spre deosebire de procurori. In toate judetele exista avocati deja specializati pe cauze penale, aparatori foarte buni in dreptul familiei sau in litigii de drept civil sau comercial. Avocatii sint cei care de cele mai multe ori apeleaza la litera legii, invocind vicii de procedura, asa-numitele exceptii pentru initiati, pentru a-si salva clientii. Si de multe ori chiar cistiga cu astfel de tertipuri, deoarece judecatorii n-au voie sa ignore "revendicarile" avocatilor, daca ele sint legale. Asadar, Basescu a dat urit de tot cu bita-n balta, indiferent cit ar incerca acum sa dreaga busuiocul, aruncind in oala coruptiei TOTI judecatorii si NUMAI pe ei, in vreme ce, in realitate, curatenia trebuie inceputa, in principal, cu cei direct responsabili de intocmirea dosarelor. Este vorba despre procurori si politisti, in rindul carora sint inca destule uscaturi. Sa nu uitam ca procurorii isi pot lesne sprijini "clientii", trimitind in instanta un dosar subtire. Ca apoi, tot ei sa tipe in presa ca judecatorii n-au dat mandat sau n-au facut sau n-au dres. Trebuie sa priceapa toata lumea ca un judecator, ORICIT DE CORUPT ar fi, n-are cum sa dea o sentinta de achitare, daca probele de la dosar sint beton. Mai mult decit atit, la sentinta unui judecator se poate face apel sau recurs, in multe cauze inca doua instante urmind sa se pronunte pe dosarul respectiv.
In alta ordine de idei, nu numai Basescu face presiuni asupra justitiei. Si actiunile lui Dinu Patriciu, desi de alta natura, constituie tot o presiune asupra actului de justitie. Iesiri spectaculoase pe toate posturile de televiziune, actiuni indreptate impotriva statului roman prin care "Rompetrol" solicita despagubiri uriase, conferinte de presa in care se vorbeste de soarta celor 8000 de salariati ai acestei societati etc. etc. sint elemente care coroborate constituie tot o forma de intimidare. Si tot in aceeasi categorie intra si presiunile, si acestea de alta natura, dar cel putin la fel de periculoase, exercitate de Adrian Nastase. Culmea este ca alaturi de Nastase s-au pozitionat prin votul din Parlament impotriva perchezitiei si PRM, UDMR si o parte dintre deputatii Partidului Conservator. Din toate aceste fapte se poate trage o singura concluzie: politicul nu vrea, cu nici un chip, sa-si ridice piciorul de pe grumazul Justitiei. Si, totusi, daca magistratii - indiferent ca e vorba de procurori sau judecatori - si-ar dori cu adevarat independenta, ar reusi sa darime politicienii de pe piedestalul pe care s-au cocotat. In fond, nimeni nu e mai presus de Lege.
In alta ordine de idei, nu numai Basescu face presiuni asupra justitiei. Si actiunile lui Dinu Patriciu, desi de alta natura, constituie tot o presiune asupra actului de justitie. Iesiri spectaculoase pe toate posturile de televiziune, actiuni indreptate impotriva statului roman prin care "Rompetrol" solicita despagubiri uriase, conferinte de presa in care se vorbeste de soarta celor 8000 de salariati ai acestei societati etc. etc. sint elemente care coroborate constituie tot o forma de intimidare. Si tot in aceeasi categorie intra si presiunile, si acestea de alta natura, dar cel putin la fel de periculoase, exercitate de Adrian Nastase. Culmea este ca alaturi de Nastase s-au pozitionat prin votul din Parlament impotriva perchezitiei si PRM, UDMR si o parte dintre deputatii Partidului Conservator. Din toate aceste fapte se poate trage o singura concluzie: politicul nu vrea, cu nici un chip, sa-si ridice piciorul de pe grumazul Justitiei. Si, totusi, daca magistratii - indiferent ca e vorba de procurori sau judecatori - si-ar dori cu adevarat independenta, ar reusi sa darime politicienii de pe piedestalul pe care s-au cocotat. In fond, nimeni nu e mai presus de Lege.
