Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Îmi place foarte mult un film românesc vechi: „Operațiunea Monstrul”. Cred că l-am văzut de vreo 10 ori până acum. O să vă întrebați ce legătură are acest film cu un articol despre natură. Filmul începe cu pregătirea plecării într-o expediție în Delta Dunării, la pescuit, iar această pregătire este prezentată ca și cum se pregăteau de o operațiune secretă.
Aici începe să semene această pregătire cu pregătirea mea pentru o ieșire în natură. De cele mai multe ori încep prin a vedea cum se prezintă vremea în weekend, apoi pregătirea echipamentului și a aparaturii, traseul este ales în funcție de ceea ce se poate vedea, aici mă refer la speciile de păsări. Anul trecut a fost un an greu pentru astfel de ieșiri, după păsări de baltă în primul rând, din cauza secetei pronunțate, așa că multe locuri au secat în totalitate sau aproape în totalitate, acest lucru atrăgând și dispariția acestor păsări din zona respectivă. Distanța este și ea un factor important din cauza prețului la combustibil. Un alt factor important este și prezența în număr mare a oamenilor sau a animalelor domestice într-o anumită zonă, iar nu în ultimul rând siguranța că nu ești atacat de câinii de la stânele de oi de pe traseu.
În ultimul timp, am ales un traseu pe care îl urmez destul de des din motive întemeiate, acest traseu este Seaca – Comăneasca – Lacu Sărat II, jud. Brăila. Am un traseu în Insula Mare a Brăilei, Balta Albă și zona inundabilă dig Brăila – Galați, dar merg și la Siret, undeva la Vameșu dar și pe drumul de la Corbu Nou la Corbu Vechi. Sunt convins că există multe alte locuri frumoase cu păsări dar trebuie să iau în considerare factorii enumerați, așa că încerc să merg acolo unde pot să observ și să fotografiez specii de păsări diverse. Am avut momente când am schimbat traseul cum am ieșit din casă, în principal din cauza vremii.
Avem trasee frumoase în județul nostru sau mai bine zis locații interesante pentru cei ce doresc să meargă undeva în natură, să asculte păsările cum cântă, vântul cum fluieră în stuf și valurile care se lovesc cu putere de mal, lăsând spumă în urma lor. Acest fenomen l-am văzut la Balta Seaca.
Prezența omului are un impact negativ asupra mediului în multe locuri, dacă nu reușim să fim responsabili și să nu deranjăm păsările sau mamiferele dintr-o zonă sau să considerăm că este ceva normal să plecăm acasă cu plante dintr-o zonă frumoasă, să nu ne lăsăm peturile sau alte resturi după ce plecăm sau să reușim, cu puțin efort, să facem o mică groapă și să astupăm urmele focului lăsat după ce am făcut un grătar.
Sunt locuri unde se vede că cei responsabili au grijă de zona respectivă și aici pot da ca exemplu Balta Albă sau Balta Seaca. La polul opus dau ca exemplu Zona mlăștinoasă Comăneasca, și, nu în ultimul rând, zona inundabilă a Dunării. Aici în zona dig-mal, în așa-zisele bălți de împrumut, locații care țin apă doar când Dunărea trece de o anumită cotă și intră în baltă am observat de curând că nu se ține cont de faptul că pescuitul este interzis în această perioadă și găsești plase băgate peste tot, la vedere de pe dig, fără nici o teamă sau jenă. Știu, zona nu este frecventată de prea multă lume și astfel braconierii nu se mai sperie de nimeni. În câteva ore de mers prin baltă am numărat nu mai puțin de 10 plase, după care am oprit numărătoarea deoarece nu avea nici un rost. Peștele din aceste bălți ar fi adus mulți pescari amatori în timpul verii, dar așa vor scăpa doar cei de mici dimensiuni.
Chiar și așa, am zone unde merg și monitorizez cuiburi de păsări de la distanță pentru a nu deranja și stresa păsările la cuib. Am două locuri unde aștept ca lebedele să scoată pui. Cred că sunt mai nerăbdător decât lebedele care clocesc să văd mogâldețele de puf.
Sunt momente exact ca în filmul „Operațiunea Monstrul”, când te pregătești să ajungi acolo, când ești sigur că vei vedea multe păsări și când ajungi acolo vezi cinci păsări. Dau ca exemplu Lacu Sărat II, când zilele trecute am tras o fugă și spre surprinderea mea am văzut nu numai multe specii față de ceea ce vedeam eu în general, dar și multe exemplare, de la bătăuși, la piciorongi și călifari albi, de la fluierari la ciocîntorși și codalbi.
Surprinza acestor ieșiri în natură este cheia, deoarece poți descoperi specii noi și rare acolo unde ești sigur că nu ar mai putea să te surprindă nimic. De aceea vă atrag către aceste zone, să vă relaxați, cu condiția să nu deranjați păsările chiar dacă doriți să le vedeți de foarte aproape. Este o lume fascinantă, mai ales când vei constata că poți să le vezi de foarte aproape.
