Modul în care mafia retrocedărilor a acaparat Brăila iese la iveală pe zi ce trece, chit că instituţiile statului (Poliţie, Parchet, DNA) nu reacţionează în niciun fel. Asta în ciuda faptului că dovezile făcute publice de cei implicaţi în dosare sunt incredibile. Astăzi vă prezentăm un nou caz, care alături de retrocedările controversate din piaţa Concordia dovedeşte că ramificaţiile, adânc înfipte în Departamentul juridic al Primăriei şi în Palatul de Justiţie, constituie punctele forte ale mafiei imobiliare care a pus stăpânire pe sute de clădiri boiereşti din oraş.
Este vorba despre retrocedarea unui imobil situat pe str. Goleşti, nr. 31, care, "graţie" secretarului Iorga Stoian, a ajuns în mâinile unor persoane cu totul diferite de adevăraţii proprietari.
Avere blestemată
Povestea, de-a dreptul incredibilă, pare-se deloc singulară în Brăila, ne-a fost spusă de reprezentantul adevăratei proprietare a imobilului din str. Goleşti nr. 31. Bărbatul se numeşte Chivu Calbăr şi este vărul proprietarei, Steluţa Andronic, fostă Calbăr.
Imobilul din Goleşti nr. 31, situat vizavi de complexul LMS, a aparţinut cu zeci de ani în urmă lui David Calbăr. Bărbatul era şi proprietarul unui hotel cu 48 de camere, situat în Piaţa Traian nr. 1, mai precis fix pe locul în care acum este ridicat Hotelul Traian. Pe Goleşti 31 bărbatul avea locuinţa şi depozitul de băuturi alcoolice. David Calbăr a avut 3 copii, dintre care a supravieţuit numai fiica, Steluţa, care acum trăieşte în America. Când comuniştii au rechiziţionat casa, în 1948, i-au dat afară pe proprietar şi pe familia acestuia, le-au luat toate bunurile şi actele şi au fost lăsaţi să locuiască în grajdul din fundul curţii. Acolo, doi dintre copiii lui David Calbăr s-au îmbolnăvit de plămâni şi au murit. Tatăl, ruinat, a înnebunit şi a murit la rândul său într-un spital de nebuni din Bucureşti. Steluţa avea 16 ani la momentul respectiv şi îşi aminteşte perfect tot calvarul prin care familia ei a trecut începând cu '48.
În 2001, femeia a început demersurile pentru reintrarea în posesia bunurilor deţinute de familia ei înainte de '48. Vreme de 5 ani n-a primit niciun răspuns din partea Primăriei Brăila, motiv pentru care îl roagă pe vărul ei să se intereseze. În 2006, Chivu Calbăr are astfel surpriza să constate că, pentru acele proprietăţi, un anumit Ion Ionescu făcuse deja cerere de retrocedare, încă din iunie 2001. În cerere s-a susţinut că imobilul de pe Goleşti 31 aparţinuse lui BASIL CLONY, care a avut o soră, CLONY Polixenia, pe care o moştenea acest Ion Ionescu, nu se ştie prin ce împrejurări. Cel puţin aşa atestă nişte documente, în mare parte de mână, pe care secretarul Primăriei, Iorga Stoian, a pus ştampila "conform cu originalul". "Am făcut cerere de revizuire, însă pentru că procesul era deja atât de avansat, nu ni s-a aprobat. Aşa că atunci am introdus acţiune în revendicare la Judecătoria Brăila. Cum valoarea imobilului era foarte mare, acţiunea a ajuns la Tribunalul Brăila. În 2009, Tribunalul, pe baza unui document emis de Primăria Brăila - pe care nu se uită se pare nimeni, deoarece acolo este trecut un imobil aparţinând lui Basil Clony situat pe Galaţi 31, nu pe Goleşti 31 - i-a dat câştig de cauză lui Ionescu. De fapt, moştenitorilor lui că el a murit în 2006. Noi am făcut apel la Galaţi şi pe 1 iunie 2010 am fost informaţi că ni s-a respins, tot în baza acelui document, deşi se vede clar că e altă adresă. Nu se uită nimeni să vadă că, pur şi simplu, e altă adresă!", ne-a explicat Calbăr.
Adresa "minune" semnată de Iorga Stoian face proprietar pe "cine trebuie"
Povestea retrocedării acestui imobil este stupefiantă. Practic, Ion Ionescu şi moştenitorii săi - Paul Gheorghe şi Florentina (Gheorghe) Gross - au primit un ditai imobilul în baza unui document furnizat de Primăria Brăila, mai precis adresa 17420/22.01.2002, semnată de secretarul Iorga Stoian. În adresă se stipulează că imobilul în cauză ar fi trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, fapt ce atrăgea aplicabilitatea Legii 10/2001. Până aici toate bune şi frumoase, numai că, după ce Chivu Calbăr a sesizat în 2008 DNA-ul şi Poliţia a intrat pe fir, s-a descoperit că, în registrele Primăriei, la poziţia 17420, din 22. 01. 2002, nu figurează adresa respectivă ci o banală cerere de autorizare persoană fizică, fără legătură cu cazul. Cu alte cuvinte, documentul semnat de Iorga Stoian este un fals. În plus, în decretul 92/1950, la poziţia 66, figurează într-adevăr BASIL CLONY, însă cu un imobil situat pe str. Belvedere nr 4. şi unul în str. Galaţi nr. 31, în niciun caz Goleşti nr. 31. Aşadar, adresa semnată de Iorga este falsă de la un capăt la altul. Mai mult, Ion Ionescu a primit calitatea de moştenitor al numitei CLONI Polixenia (decedată în 1965) în baza unui testament olograf întocmit în 1960, pe a cărui copie prezentă la dosar secretarul Iorga Stoian a pus ştampila "conform cu originalul", deşi conform legii nu era el în măsură să facă acest lucru. Oricum, Ionescu moşteneşte în acest fel de la CLONI Polixenia un imobil situat în Brăila, pe str. Productelor, nr. 41. Mai departe, în 2003, un notar din Brăila îi furnizează un document lui Ionescu din care rezultă că Polixenia CLONI are calitatea de moştenitor în urma fratelui ei, CLONI VASILLIE , decedat în 1956, deţinătorul unui imobil situat în str. Belvedere nr 4. Cum a reţinut instanţa că VASILLIE CLONI este una şi aceeaşi persoană cu CLONY BASIL nu se ştie!
Culmea este că în 2001, Primăria Brăila condusă de Anton Lungu, cu acelaşi secretar, Iorga Stoian, a refuzat să îi dea acest imobil lui Ion Ionescu, tocmai pe motiv că CLONY Polixenia, dacă este aceeaşi cu CLONI Polixenia, nu a fost niciodată proprietara imobilului din Goleşti 31, iar Ion Ionescu face doar dovada că este moştenitorul ei, nu şi al lui BASIL CLONY. Cu toate acestea, în urma procesului intentat de revendicatori şi în baza adresei "minune" furnizate de Iorga Stoian în 2002, Curtea de Apel Galaţi îi dă câştig de cauză lui Ion Ionescu, la sfârşitul anului 2007. La începutul lui 2008, primarul Constantin Cibu dispune, în baza acelei hotărâri judecătoreşti, restituirea în natură a imobilului din Goleşti nr. 31. La fel de incredibil este şi faptul că, deşi Chivu Calbăr a introdus acţiune în revendicare, de-a lungul procesului niciun judecător de la Tribunalul Brăila şi nici de la Curtea de Apel Galaţi, dintre cei implicaţi în dosar, n-au studiat vestitul Decret 92/1950, să vadă că adresa despre care se face vorbire acolo e cu totul alta decât cea în cauză şi nu s-au uitat pe actele care atestă fără niciun dubiu că adevăratul proprietar al imobilului a fost David Calbăr.
Jocul Primăriei "de-a v-aţi ascunselea" cu ditamai imobilul
"De la Arhivele din Brăila a fost furat certificatul de proprietate al imobilului, lipsesc 7 pagini din dosar şi dosarul a fost renumerotat. Din fericire, există zeci de alte documente din care reiese că David Calbăr a fost atât proprietarul din Goleşti 31 cât şi din Împăratul Traian nr. 1. Toată activitatea de comerţ a acestuia s-a desfăşurat în baza acestor documente. Trebuie să ai o foarte mare rea voinţă sau să fie altceva la mijloc, ca să nu vrei să te uiţi măcar pe acele documente. Nu mai zic că nimeni nu se uită pe decret, să vadă că BASIL CLONY deţinea un imobil pe Galaţi 31, şi nu Goleşti 31. Dar toate astea sunt făcute cu cap. Este o mafie de nu vă puteţi închipui", a comentat Chivu Calbăr. Acesta s-a mai arătat absolut scandalizat şi de atitudinea duplicitară a secretarului Iorga Stoian, dovedită de altfel de Poliţie: "Ion Ionescu a moştenit o grămadă de alte proprietăţi în felul acesta. Şi mai strigător la cer este faptul că am aflat că, practic, Primăria Brăila nu deţine niciun document care să ateste că imobilul din Goleşti 31 a fost preluat în '50 cum zic ei, sau altă dată. Deci, pur şi simplu nu figurează în actele Primăriei şi avem adrese oficiale în acest sens. Păi, şi atunci cum au avut chiriaşi atâţia ani în el şi, mai ales, dacă nu a fost al Primăriei, cum l-au retrocedat? Domnul Iorga Stoian spune prin acea adresă din 2002 că imobilul figurează în posesia Primăriei în baza decretului 92 din 1950 şi, câţiva ani mai târziu, când l-am întrebat şi noi, şi Poliţia, zice că nu există date despre imobilul respectiv. Chiar nu vede nimeni ce se întâmplă? Nu pune nimeni lucrurile cap la cap? De ce judecătorii se încăpăţânează să dea câştig de cauză moştenitorilor lui Ion Ionescu, când adevărul stă pe o simplă foaie de hârtie în faţa lor? Trebuie doar să aibă bunăvoinţa să o citească".
Chivu Calbăr ne-a mai explicat că singurul document care îl leagă pe Basil Clony de imobilul din Goleşti 31 este de la o licitaţie ţinută în 1912. "În 1912, Biserica Sf. Arhangheli, care avea datorii, a scos la licitaţie imobilul din Goleşti 31. La licitaţie a participat Basil Clony, avocat, care şi l-a adjudecat. Mai departe nu există documente care să ateste faptul că, până la urmă, CLONY a intrat în posesia imobilului, absolut pe nicăieri. Nu există niciun act de proprietate în acest sens. În schimb, în 1930, David Calbăr îl cumpără de la Societatea Creditului Funciar Urban din Bucureşti. Deci, nu se ştie ce s-a întâmplat cu clădirea între 1912 şi 1930. Din '30 însă sunt tot felul de documente, în afară de actul de proprietate dispărut din Arhivă, din care reiese că David Calbăr este, totuşi, proprietarul. Nu ai cum să le negi".
Găsiţi vinovaţi, dar nepedepsiţi pentru că faptele au "expirat"
Văzând ceea ce se întâmplă şi faptul că întreaga retrocedare a fost pusă la cale pe baza unor documente false, disperat, reprezentantul adevăratei moştenitoare a făcut, în octombrie 2008, plângere la Parchetul brăilean. El a sesizat că, atât juristul Luminiţa Macovei din cadrul Primăriei Brăila, cât şi Iorga Stoian au întocmit şi atestat o adresă nereală în baza căreia s-a dat câştig de cauză moştenitorilor lui Ion Ionescu, respectiv lui Paul Gheorghe şi Florentinei Gross. În iulie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila îşi declină însă competenţa în soluţionarea acestei plângeri către DNA - serviciul teritorial Galaţi, pe motiv că acum Luminiţa Macovei este avocat în Baroul Brăila. DNA Galaţi răspunde însă că nu este de competenţa lor, deoarece Macovei a devenit avocat după săvârşirea faptei, deci şi Parchetul brăilean se poate ocupa de caz. Într-un final, în ianuarie 2010, procurorul Ciprian Butnaru, în prezent judecător, este singurul care se uită pe Decretul 92/1950 şi vede că Goleşti 31 nu există acolo. De asemenea, constată că adresa semnată de Iorga Stoian nu are la bază informaţii şi documente reale.
"Prin modul de realizare a faptei ilicite, înscrierea în fals a unor date neconforme cu realitatea, făptuitorii au creat o situaţie de natură să influenţeze instanţa de judecată în luarea unei decizii juste, favorizând în acest fel interesele numiţilor Gheorghe Paul şi Gross Florentina, care au obţinut în final restituirea în natură a bunului ce a făcut obiectul retrocedării", se arată în rezoluţia întocmită de procuror. Mai mult, procurorul constată că Iorga Stoian şi Luminiţa Macovei se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Din nefericire, cum falsul intelectual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, abuzul în serviciu cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar uzul de fals cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, procurorul a constatat că raportate cu data comiterii lor, aceste fapte sunt prescrise. Astfel, deşi s-a dovedit, negru pe alb, că se fac vinovaţi de nu mai puţin de 3 infracţiuni privind falsul şi abuzul în serviciu, Iorga Stoian şi Luminiţa Macovei au scăpat ca prin urechile acului, din cauză că faptele lor s-au descoperit prea târziu.
Uluitor e faptul că, deşi Curtea de Apel Galaţi a fost înştiinţată că procurorii brăileni au dovedit că retrocedarea s-a făcut în baza unor acte false, judecătorii nu au luat în seamă acest lucru şi au dat în continuare câştig de cauză lui Paul Gheorghe şi Florentinei Gross.
"Nu îmi vine să cred ce se întâmplă! Vom face recurs, apoi vom merge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, dacă şi cei de acolo vor refuza să vadă problema, atunci vom merge la CEDO. Nu se poate aşa ceva. Se dovedeşte că retrocedarea s-a făcut în baza unor acte false şi judecătorii insistă pe vechea sentinţă. Pur şi simplu nu se poate. Nici nu mai ştiu ce să mai zic", ne-a declarat dezamăgit Calbăr.
Indiferent de rezultatul acestui război juridic, cert este că Iorga Stoian a scăpat de puşcărie şi, din câte se pare, fuge la pensie din funcţia de secretar al Primăriei Brăila, începând cu data de 1 iulie 2010. Între timp, Chivu Calbăr a reuşit să pună poprire pe cartea funciară a imobilului din Goleşti 31 până la soluţionarea litigiului, deoarece a aflat că "împroprietăriţii" Paul Gheorghe şi Florentina Gross au făcut deja o promisiune de vânzare. Cui? Celui care a pus mâna în acest sistem pe sute de imobile vechi din Brăila. Mai mult decât atât, Calbăr susţine că de acum câteva luni acesta se apucase deja să evacueze actualii chiriaşi pe motiv că el e proprietarul, deşi procesul nu s-a încheiat încă.
