Sărbătoare închinată Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Izvorul Tămăduirii este prăznuit, în fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată (prima vineri de după Sfintele Paşti). Este sărbătoarea care transformă municipiul Brăila într-o adevărată capitală a Ortodoxiei. An de an, aici vin din toată ţara câte 10.000 de pelerini, dacă nu mai mulţi, ca să ia agheasmă de la Biserica Greacă - lăcaş de rugăciune ctitorit pe vremea domnitorului Cuza, sub al cărui altar se află izvorul tămăduitor, scos la iveală în secolul XIX.
La originea sărbătorii Izvorului Tămăduirii se află o minune petrecută în vechime, în apropierea Constantinopolului. Potrivit Tradiţiei, la acea vreme, un orb şi-a primit vederea după ce s-a spălat cu apa ce izvora din acel loc. Orbul a ajuns la izvor datorită împăratului Leon (457- 474 d.H.), pe atunci neîncoronat, care a împlinit, astfel, descoperirea făcută de Maica Domnului: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leon, mai adânc în pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui întunecaţi”.
Mai apoi, când Leon a ajuns împărat, a ridicat pe locul unde s-a săvârşit minunea o biserică cu hramul “Izvorul Tămăduirii”. Acolo a primit vindecare de o boală cumplită împăratul Justinian (526-575 d.H.) care a ridicat aici, drept mulţumire, o biserică şi mai mare. Biserica zidită de Justinian a fost distrusă în anul 1453, de către turci.
Izvorul Tămăduirii din timpul împăratului Leon se păstrează şi în zilele noastre. Credincioşii care merg la Istanbul (vechiul Constantinopol) se pot închina cu credinţă în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul XIX, dar la subsol se află un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cel cu apă tămăduitoare.
De Izvorul Tămăduirii, în toate bisericile se sfinţesc apele (slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasma Mică). “Aghiasmă” vine din grecescul “aghiasmos”, care-şi are originea în cuvântul “aghios”(sfânt). “Aghiasmos” se poate traduce ca “slujbă de sfinţire”, dar şi ca “apă sfinţită”.
În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului şi Mântuitorul Iisus Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniţă (vasul în care primim Taina Sfântului Botez). Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălţate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns la rugăciunile Maicii Sale. Totodată, se poate vedea cum din bazin izvorăşte apa care are darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti. Nu poate exista, însă, tămăduire fără credinţă, aşa cum ne învaţă Domnul Hristos în Sfintele Evanghelii.
