Iubim păsările dar nu suntem radicali!

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

Spun acest lucru pentru că vânătoarea este una dintre cele mai vechi îndeletniciri omenești. Dacă este practicată după reguli clare, care să dea șanse de existență și vânatului, dar să și permită vânătoarea ca măsură de control a expansiunii peste măsură a unor specii invazive (atunci când este cazul) ori ca măsură luată pentru protejarea omului față de anumite animale periculoase. Vânătoarea sportivă, legalizată corespunzător, va fi posibilă așa cum se practică ea în restul Comunității Europene din care și noi facem parte.

În ultima perioadă, chiar dacă vânătoarea este interzisă la anumite specii de păsări, apar tot mai des cazuri de braconaj în țara noastră, iar unele dintre aceste cazuri ne fac o imagine negativă la nivel internațional.

Cel mai important caz de braconaj din luna decembrie 2021, în opinia mea, a celui care iubește păsările, este legat de dispariția unei gâște cu gât roșu (Branta ruficolis – specie protejată) ce fusese botezată cu numele de Talgat de către ornitologii din Kazahstan, care lucrau în proiectul LIFE for Safe Flight. Acest exemplar de gâscă era echipat cu emițător GPS-GSM și inelat cu inel metalic. Pasărea a migrat din Kazahstan și a ajuns în teritoriul de iernat din România la complexul lagunar Razim-Sinoe în data de 18 decembrie 2021. După câteva zile acest emițător nu s-a mai mișcat dintr-un anume punct, ceea ce a alertat specialiștii din Kazahstan. Aceștia au contactat omologii din România de la SOR pentru a se deplasa și a vedea ce s-a întămplat cu pasărea. Potrivit datelor înregistrate de către emițătorul atașat păsării, în data de 22 decembrie 2021, pasărea a plecat să se hrănească pe câmpurile din apropierea bălților unde înnoptase, iar undeva în jurul orei 14.00 a pierdut brusc din altitudine. O echipă SOR s-a deplasat în zonă în data de 29.12.2021, acțiunea de căutare fiind întârziată de condițiile meteorologice nefavorabile, care au împiedicat accesul în teren. După câteva ore de căutare au apărut și primele semne: resturi de pene, transmițătorul și inelul metalic aparținând Institutului de Zoologie din Kazahstan, într-un loc mlăștinos din zona Grindului Lupilor.

Din 2020 și până în prezent acesta este al cincilea caz de dispariție de gâscă cu gât roșu, de pe teritoriul României, monitorizate prin proiectul LIFE For Safe Flight.

Un alt caz de braconaj este în zona iezerului Călărași. Un grup de ornitologi care se afla acolo la o monitorizare a auzit un foc de armă tras din apropierea lor asupra unui cârd de gârlițe care tocmai zburau pe deasupra.

„După ce am auzit focurile de armă, am observat două persoane în teren și m-am dus să vorbesc cu ele. Mi-au spus că știu că vânătoarea la gârliță mare este suspendată și că au permis de vânătoare pentru fazan și iepure. După discuție, nu și-au continuat partida de vânătoare și au ales să plece. M-am dus în zona din care veneau, și am văzut o gârliță mare moartă. Am anunțat imediat autoritățile care au venit la fața locului și au deschis o anchetă”, a declarat ornitologul SOR, Emil Todorov.

Având în vedere cele relatate mai sus, considerăm că aceste acte de braconaj sunt respinse nu numai de către iubitorii de păsări dar și de către vânătorii care doresc să nu își păteze imaginea cu astfel de oameni.

„Și acest caz arată nevoia implementării unor soluții informatice care să asigure înregistrarea exemplarelor împușcate din speciile admise la vânătoare, pentru a descuraja braconajul. Numai printr-o colaborare activă a instituțiilor cu responsabilitate în implementarea legislației cinegetice și cu folosirea unor instrumente de lucru performante se va putea reduce acest fenomen”, a declarat directorul executiv al SOR, Dan Hulea.

În cadrul țărilor din UE organizarea vânătorii este lăsată la latitudinea fiecărui stat membru. Sunt ceva precizări în cazul păsărilor, deoarece legislația spune ce specii sunt interzise la vânătoare și la ce anume este permisă vânătoarea. Se specifică care sunt perioadele în care se poate vâna o specie și se solicită ca procesul vânătorii să fie compatibil cu menținerea populației acelei specii la un nivel neafectat.

Ceea ce se dorește acum în țara noastră, sistemul cotelor zilnice, este întâlnit și în alte țări din cadrul UE, doar că acolo este mult mai atent reglementat.

Vă dau câteva exemple pentru a vedea care sunt diferențele: vânătoarea la turturică, aceasta fiind o specie vulnerabilă la nivel european și global, în Ungaria nu se vânează. În Bulgaria, se pot vâna zilnic 15 păsări, cu condiția ca aceste 15 exemplare să se vâneze doar sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale. În România, conform modificărilor solicitate în noua lege, se pot vâna zilnic 20 de exemplare, ceea ce înseamnă 140 de turturele pe lună.

Un alt exemplu este vânătoarea la gâște: în Bulgaria este permisă vânarea a trei gâște pe zi, pentru un vânător, perioadele permise fiind doar pe durata sărbătorilor legale, iar în țara noastră, cota zilnică este de 10 exemplare pentru gârlița mare și alte 10 pentru gâsca de vară, așadar un total de 20 de exemplare de gâște care pot fi vânate în orice zi din sezon, de un singur vânător, cifră mult mai mare decât ceea ce se poate vâna în Bulgaria (3) și în Ungaria (7). Aceste sistem de cotă zilnică, propus în parlament, fără cotă anuală, este un demers care din punctul nostru de vedere pune în pericol unele populații de păsări migratoare.

Nu am spus niciodată că trebuie interzisă vânătoare în totalitate, dar consider că este nevoie de studii de specialitate, de consultarea specialiștilor în domeniu, de discuții cu asociațiile de vânători sportivi și apoi să apară o lege care să nu afecteze efectivele de păsări sălbatice. Sunt mulți vânători care ies o dată pe sezon și vânează o pasăre sau două. Problema este cu vânătorii care ies cu autorizație de vânătoare la o specie și vânează orice pică în bătaia puștii, cu cei care merg și dacă au ocazia vânează 20 de păsări la o vânătoare, cu braconierii care strică imaginea adevăraților vânători, cu vânătorii care nu cunosc speciile și trag la nimereală pentru că așa cred că este normal sau cred că ei cunosc speciile și abia după ce le împușcă își dau seama că au omorât o specie protejată și încearca să îți ascundă urmele. Eu personal îi consider „vânători adevărați” pe cei ce practică vânătoarea sustenabilă. Nu prindem cât putem, prindem una-două păsări, ca să avem ce prinde și anul următor și în anii următori.