Deşi discutăm despre problema câinilor vagabonzi, este bine să ştim şi care este legislaţia în domeniul câinilor cu stăpân deoarece, în multe cazuri, unii câini care trăiesc în curţile oamenilor, în perioada de împerechere îşi găsesc aleasa inimii pe străzi, contribuind la creşterea populaţiei canine a nimănui.
Conform legii Nr.258/2013, este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparţinând rasei comune şi metişii acestora. Nerespectarea acestor dispoziţii poate atrage amenzi cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 lei.
Legislaţia în domeniu prevede ca proprietarii câinilor să identifice şi să înregistreze animalele în RECS, adică Registrul de Evidenţă al Câinilor cu Stăpân, în termen de 90 de zile de la fătare sau înainte de vânzarea, donarea cu titlu gratuit sau scoaterea în spaţii publice a acestora. Proprietarii de câini cu vârsta mai mare de 90 de zile aveau obligaţia de a identifica şi înregistra animalele în RECS până la 1 ianuarie 2015. De asemenea, proprietarii de câini au obligaţia de a notifica medicului veterinar de liberă practică utilizator al RECS, în termen de 7 zile, evenimentele referitoare la animal: vânzare, cumpărare, pierdere, dispariţie, furt, donaţie, moartea.
Cu toate acestea, până la data scrierii articolului, în RECS, judeţul Brăila este penultimul în topul numărului de câini înregistraţi, cu doar 5.551 câini, mai jos de Brăila fiind Tulcea cu 3.901. Pe primul loc în afară de Bucureşti este Cluj-Napoca, cu 44.749 câini.
"Metodele de succes fiind campaniile de sterilizare, adopţie şi export"
Miercuri, Constantin Teodorescu şi Cristian Niculae din partea grupului de iniţiativă "Brăila Capitală Europeană a Culturii 2021" au discutat despre modul în care se poate rezolva problema câinilor vagabonzi cu consilierul judeţean independent Marian Căpăţână, care este şi medic veterinar.
Marian Căpăţână a declarat: "Problema reducerii numărului de câini vagabonzi este una spinoasă, existând un conflict între grupurile de cetăţeni care doresc un oraş mai sigur, în care să nu se mai întâmple o tragedie ca aceea din anul 2013, asociaţiile care apără drepturile animalelor şi uneori şi autorităţile care sunt prinse la mijloc. Din cunoştinţele mele, în oraşele care au scăpat de câţiva ani buni de problema câinilor fără stăpân, toate aceste părţi au acţionat în mod sincron, chiar şi în lipsa unei legislaţii specifice, metodele de succes fiind campaniile de sterilizare, adopţie şi export, nu neapărat cele de eutanasiere.
Gestionarea câinilor fără stăpân este o acţiune ce priveşte pe fiecare cetăţean al unei comunităţi. Neimplicarea societăţii civile în această problemă nu va duce într-un final decât la măsuri de criză care s-au aplicat şi în state occidentale după război. Administraţia la rândul ei trebuie să aplice pe deoparte legislaţia în vigoare fără nici un rabat, pe de altă parte trebuie să sprijine acţiunile ONG-urilor de profil, destul de nevoiaşe la acest moment, în a caza animale în spaţii comune pentru a fi îngrijite şi oferite spre adopţie, care de altfel este şi singura măsură civilizată."
Cristian Niculae a subliniat importanţa unei acţiuni simultane a administraţiei locale şi a voluntarilor pentru a conştientiza acţiunile care trebuie întreprinse: "Au fost făcute de-a lungul timpului şi acţiuni de sterilizare gratuită dar acestea n-au fost popularizate aşa cum trebuie. În opinia mea, administraţia publică ar trebui să înceapă o primă acţiune de aducere la cunoştinţa cetăţenilor a dispoziţiilor legale privind deţinerea câinilor şi apoi o permanentă "aducere aminte" realizată de către echipe de voluntari care să responsabilizeze cetăţenii".
Teodorescu: "Echipele de ecarisaj să se concentreze exclusiv pe strângerea femelelor"
Constantin Teodorescu a dat detalii despre acţiunea de informatizare a adăposturilor de câini care ar fi trebuit să înceapă la nivel naţional încă de anul trecut dar care încă este în stadiul de intenţie. "Întâmplător, sunt în măsură să vă dau detalii privind problema câinilor în virtutea faptului că am lucrat efectiv la realizarea şi întreţinerea aplicaţiei RECS pentru evidenţa câinilor cu stăpân şi ar fi trebuit să înceapă şi aceea a câinilor fără stăpân. Acum un an, am dezvoltat un modul de program ce trebuia să fie utilizat de către toate primăriile pentru a colecta informaţiile despre numărul estimat de câini vagabonzi, numărul şi capacitatea caniselor, numărul şi activitatea echipelor de ecarisaj, coeficientul de abandon al câinilor din curţile oamenilor. Aceste date erau prelucrate împreună cu alţi coeficienţi furnizaţi de medicii veterinari cum ar fi numărul de pui născuţi pe an de o căţea, speranţa medie de viaţă a unui câine pe stradă (care nu este mai mare de 5 ani din cauza bolilor, accidentelor, frigului). Programul pleca de la datele introduse şi făcea o estimare multianuală pentru a furniza o prognoză privind numărul de ani în care populaţia canină fără stăpâni era redusă până la dispariţie. Verificând datele obţinute, primăriile puteau să-şi ajusteze strategia prin mărirea numărului de canise, echipe de ecarisaj sau alte acţiuni. Totuşi cel mai important coeficient din întreaga "ecuaţie a câinelui" aşa cum am denumit-o, s-a dovedit a fi procentajul de femele strânse de pe străzi. Cea mai sigură şi rapidă metodă de dispariţie aproape totală chiar şi în 4-5 ani a numărului de câini vagabonzi era aceea în care echipele de ecarisaj s-ar fi concentrat exclusiv pe strângerea femelelor".
