• adevărate marionete ale “ciumei roşii” de la Răsărit, membrii organizaţiei combăteau sistemul democratic, rolul Bisericii şi al instituţiilor vechi ale statului, propunând adoptarea modelului de «democraţie sovietică» • transformată în partid, în ianuarie 1946, Uniunea Patrioţilor, devenită “Partidul Naţional Popular” (PNP), s-a autodizolvat pe 6 februarie 1949, în condiţiile impunerii sistemului monopartid
File îngălbenite de vreme la Serviciul Judeţean Brăila al Arhivelor Naţionale (SJAN). Informaţii inedite despre epoca de tristă amintire, aceea a dictaturii comuniste instaurate de tancurile dictatorului Stalin, în urmă cu 75 de ani, cu sprijinul “cozilor de topor” din România devastată de război. Prezentăm astăzi, în exclusivitate, Fondul arhivistic “Uniunea Patrioţilor - Organizaţia Judeţeană Brăila (1944-1948)”, preluat de către arhiviştii brăileni în anul 1997, împreună cu alte fonduri de arhivă create de organizaţiile fostului partid comunist. Fondul, constituit din 11 unităţi arhivistice (dosare şi registre) şi inclus în circuitul ştiinţific încă din anul 1998, ne-a fost prezentat de către arhivistul Giani Oltianu, directorul Serviciului Judeţean Brăila al Arhivelor Naţionale (SJAN). Aflăm, astfel, date inedite despre o organizaţie aflată sub controlul comuniştilor, desfiinţată chiar de comunişti, în anul 1949, în urma impunerii partidului unic, PMR.
“Uniunea Patrioţilor din România s-a creat la 19 noiembrie 1942, ca organizaţie antifascistă aflată sub controlul comuniştilor. Organizaţia Judeţeană a Uniunii Patrioţilor din Brăila a luat fiinţă la 10 octombrie 1944, în urma apelului lansat de un grup de intelectuali, funcţionari şi muncitori. Primul membru al Organizaţiei Judeţene Brăila a fost dr. Ionel Crişan. Din punct de vedere al organizării şi realizărilor, activitatea Uniunii Patrioţilor se împarte în trei perioade”, ne-a precizat arh. Giani Oltianu.
În prima perioadă (octombrie-decembrie 1944) organizaţia a avut o slabă aderenţă la populaţie, datorită orientării sale filo-sovietice. Acest eşec a fost pus pe seama numărului mic de membri, propaganda partidelor istorice catalogate ca fiind “forţe reacţionare”, a expectativei politice a populaţiei şi a “lipsei educaţiei civice”.
Potrivit sursei citate, a doua perioadă (decembrie 1944 - iunie 1945) s-a caracterizat printr-o puternică ofensivă propagandistică, bine dirijată de PCR, în toate domeniile: politic, cultural şi social, fără ca masele de cetăţeni să fie convinse de agitaţia pro-comunistă.
În cea de a treia perioadă (iunie-decembrie 1945), conform ordinelor primite de la Bucureşti, Uniunea Patrioţilor din Brăila se reorganizează. La 7 decembrie 1945 este ales un Comitet de Conducere şi se ţine prima şedinţă de partid. Tot atunci, se hotărăşte ţinerea de şedinţe plenare şi conferinţe publice şi reorganizarea sistemului financiar al Uniunii.
“Din acel moment, controlată de Partidul Comunist Român, Uniunea Patrioţilor se angajează în lupta deschisă «împotriva reacţionarismului şi fascismului», cu scopul declarat de a «educa poporul pe linia patriotică şi democratică, culturală şi politică, pentru strângerea relaţiilor de prietenie cu URSS». În acest sens, s-au organizat săptămânal şedinţe plenare în care se aduceau laude (!) Armatei Roşii şi Uniunii Sovietice. Conferinţele publice, ţinute în sala teatrului sau la Liceul «Nicolae Bălcescu», combăteau sistemul democratic, rolul Bisericii şi al instituţiilor vechi ale statului, propunând adoptarea de urgenţă a modelului de «democraţie sovietic㻓, precizează directorul SJAN Brăila.
Totodată, prin articole şi manifestări de stradă, membrii organizaţiei s-au pronunţat pentru răsturnarea guvernului Rădescu. Uniunea Patrioţilor din Brăila s-a implicat activ în înfiinţarea Frontului Plugarilor la sate şi a magazinelor cooperatiste de consum, după model sovietic.
Singurul fapt considerat pozitiv, pus pe seama organizaţiei filosovietice, a fost elaborarea unui anteproiect de îndiguire al regiunii inundabile Dunăre-Siret.
În urma Congresului general desfăşurat la Bucureşti, în perioada 10-12 ianuarie 1946, s-a hotărât transformarea Uniunii Patrioţilor în Partidul Naţional-Popular (PNP), partid satelit al hulitului PCR, având rolul de a atrage păturile mijlocii ale populaţiei, cu precădere din mediul orăşenesc. În programul PNP se regăseau prevederi ca: monarhie constituţională într-un regim parlamentar cu o singură adunare legislativă, descentralizarea şi simplificarea administrativă a ţării, controlul trusturilor, cartelurilor şi marilor instituţii bancare, naţionalizarea Băncii Naţionale, refacerea industriei naţionale, politică externă de întărire a relaţiilor de prietenie şi colaborare cu Naţiunile Unite şi cu statele vecine. Noul partid a avut, însă, o viaţă scurtă.
Potrivit documentelor de arhivă, Partidul Naţional-Popular (PNP) s-a autodizolvat la data de 6 februarie 1949, în condiţiile impunerii sistemului monopartid.
