* la început de secol XX, Vlahuță a realizat una dintre cele mai frumoase descrieri ale Brăilei, după o călătorie cu vaporul pe Dunăre * scriitorul vorbește despre "pădurea de catarguri" din port, despre "miile de brațe" ale hamalilor și despre turlele bisericilor "care străluceau ca niște globuri de cristal" * el descrie vechiul Monument - astăzi dispărut - precum și stațiunea Lacu Sărat * "Cu străzile ei largi și drepte, cu grădini frumoase și clădiri mărețe, care-i dau înfățișarea unei capitale apusene", Brăila este prezentată drept unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării
Fascinați de istoria și de frumusețea orașului-port la Dunăre, mari oameni de cultură au descris Brăila drept "capitală apuseană" sau "Mica Marsilie" - tărâmul unde "curge lapte și miere" și unde veneau străinii ca să-și încerce norocul, că doar vuia portul de vapoare încărcate cu bogății. Una dintre cele mai frumoase descrieri făcute vreodată Proilaviei a fost aceea realizată de Alexandru Vlahuță la început de secol XX, cu mult înainte ca Monumentul din parcul cu același nume să fie făcut una cu pământul. Prezentăm, mai jos, descrierea marelui om de cultură care, sosind aici cu vaporul, s-a crezut mai degrabă pe Bosfor, la Constantinopol. Imaginile prezentate fac parte din colecția Marian Gheorghe.
"Sute de steaguri fâlfâie în aer, în fața portului se înalță o adevărată pădure de catarguri"
"O luncă mare, scrijălată de privaluri și spartă de bălți, se așterne între aceste brațe ale Dunării, care străbat, astfel, răsfirate, o depărtare de trei poște. Stufărișuri de papură înaltă, deasă ca peria, astupă viroagele. Soarele răsare încet, de după dealurile Măcinului. Văile fumegă în depărtare. În urma noastră, pe luciul apei, tremură vene albastre și roșii. Păduri seculare de sălcii întunecă malurile. Intrăm într-un canal drept. De o parte și de alta, copacii înșirați ca pe o alee se văd răsturnați în apă. Stoluri de grauri se vântură în văzduh, ca o pulbere vânătă", consemna Al. Vlahuță.
Urmează imaginea orașului, care i se înfățișează puțin câte puțin înaintea ochilor, ca o revelație. Sedus de frumusețea peisajului, scriitorului i se pare că navighează pe Bosfor, la Constantinopol.
"Încet, perdeaua de arbori se trage la o parte, deschizând ochilor una dintre cele mai încântătoare priveliști. În fundal, pe o colină ridicată, în fața înălțimilor fumurii ale Dobrogei, se desfășoară în toată măreția ei Brăila, vechea Proilavă, unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării noastre. Turlele bisericilor strălucesc în razele dimineții ca niște globuri de cristal. Aci, orizontul se lărgește, se luminează din toate părțile. Aveam impresia că suntem pe Bosfor, la intrarea în Constantinopol". Iar imaginea portului este de-a dreptul minunată.
"De pretutindeni se aud fluiere, sute de steaguri fâlfâie în aer, în fața portului se înalță o adevărată pădure de catarguri. De-a lungul cheiului, șlepuri înșirate încarcă și descarcă. Mii de brațe se mișcă în zorul de muncă al dimineții. Movile de porumb se dau la lopată. Cărbuni, piatră, baloturi grele de mărfuri se aruncă huruind pe jgheaburi de lemn".
Brăila - capitală europeană
Scriitorul pășește mai apoi pe străzile orașului - oraș european, asemuit cu o mare "capitală apuseană" - și ajunge la Bariera Călărașilor, pentru ca, mai apoi, să se reculeagă la Monumentul care astăzi nu mai este.
"Deasupra acestui furnicar de muncitori, pe dealul culcat de-a lungul Dunării, se ridică orașul cu străzile lui largi și drepte, cu grădini frumoase și clădiri mărețe care-i dau înfățișarea unei capitale apusene. Ca la o bătaie de pușcă, cum ieși pe Bariera dinspre miazăzi, dai de Parcul Monumentului, o adevărată pădure în mijlocul căreia se înalță o movilă între patru tunuri, o piramidă de piatră ale cărei inscripții amintesc că, la 1828, fortăreața Brăila a fost luată de sub stăpânirea turcilor și redată, pentru totdeauna, României".
Vlahuță descrie, mai apoi, "vestitele băi de la Lacu Sărat", evocând, totodată, istoria zbuciumată a acestor meleaguri.
"Puțin mai înainte, sunt vestitele băi de la Lacu Sărat. Cu treizeci de ani în urmă era câmp pustiu pe aici, doar bivolii se răcoreau pe arșiță în mlaștinile sărate ale acestor bălți. Acum s-a ridicat un orășel aici, cu grădini, hoteluri și băi în mijlocul acestei câmpii nisipoase, lângă lacul al cărui nămol negru - adevărat izvor de tămăduire - atrage vara mii de bolnavi din toate colțurile țării. Prin multe focuri și prin mari greutăți a trecut și Brăila pe vremuri. Pusă aci, în pragul cel mai bântuit de primejdii și mai greu de apărat al țării, a trebuit și ea, ca mai toate orașele noastre dunărene, să-și vadă adesea porțile sparte de ghiulele turcești, bisericile în flăcări și steagurile verzi ale Semilunii fâlfâind pe zidurile stropite de sângele vitejilor ei fii. Azi, după lupte și suferinți de veacuri, o altă Brăilă, liberă, mândră și strălucitoare se ridică pe vechele-i ruini - un oraș nou, însuflețit de o nouă putere de viață - își înalță spre cer uriașele-i coșuri de fabrici - stindarde de pace, de muncă și de propășire".
