Vorbim tot mai mult de prezent, de viitor, de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana…se fac sondaje care mai de care mai exacte care ne spun cite deodorante folosim pe an, cita carne mincam, cu ce cantitate de apa ne spalam… alte sondaje ne cauta prin dulapuri hainele mai vechi sau mai noi, altele ne cauta prin dosarele scolare sa ne citeasca viitorul dupa cantitatea de intelighentie pe care ne-o pun in creieras profesorii… dar, oare, trecutul ni-l cunoastem? Daca nu ne stim trecutul cum am putea oare sa corijam anumite defecte, greseli pe care le-am facut nu de mult, sau sa ne ferim de a mai comite altele, daca nu la fel, cel putin identice... Ion Luca Caragiale ne face si astazi sa ridem-plingem, descoperind, la distanta de un secol, ca avem aceleasi naravuri, obiceiuri si chiar expresii, uneori ridicole, alteori hilare, dar perene in vorbirea si mai ales in sufletul nostru balcanic, prin excelenta... Citeam nu de mult citeva file din istoria recenta, dar niciodata povestite pina acum, scandaluri de alcov pe care nu le credeam desfasurate pe pamint romanesc, cu dudui si printese frumoase care ne-au scris istoria... Doresc astfel sa ii multumesc stimatului istoric care ne-a pus la dispozitie aceste minunate pagini din istoria noastra reala pentru ca astfel am aflat despre un Alexandru Ghica indragostit de o rusoaica focoasa, dar maritata, de un Ferdinand nefericit, insurat de familie cu englezoaica Elisabeth, devenita mai apoi regina Elisabeta a Romaniei, in ciuda dragostei sale sincere pentru o printesa de neam mare, dar spre ghinionul ei romanca, si “aiasta nu se poate” dupa cum spunea Lascar Catargiu, pentru a bloca drumul familiei rivale, a Vacarestilor, spre tronul Romaniei. Un roman se opunea casatoriei princiare care ar fi inrudit o familie (regala!) romana cu cele mai inalte case regale europene! Sa ne miram ? Da’ de unde ! Cam in aceleasi timpuri, cind Catargiu ocrotea casa regala germana de infuzia de singe romanesc, el, Guvernul ce facea? Facea ce stia si el mai bine, adica afaceri. Sa va reamintesc scandalul nu de mult trecut dar readus, cind este cazul, la lumina al petrolului pe care noi, ca tara l-am fi exportat, cica, pe furis, in fosta Yugoslavie in timpul razboiului ? E, cum spuneam dragii mosului, istoria se repeta. Era anul 1914, si ministrul de atunci I.C. Bratianu a sistat exportul de produse agricole catre partile implicate in razboi, pentru ca nu este asa, cum scrie la cartea de istorie, Romania noastra era cam neutra pe vremea aceea. Inca. Dar Germania avea nevoie de hrana pentru ostasii sai. Au inceput negocierile, si mai dai tu, mai las eu, daca dai iti sint prieten si te ajut, si uite asa se facea ca prin 1915, iarna, pretul griului crescuse cu 30%, iar spre Germania treceau si vagoane cu vite nu numai cu griu, din care in vama se inregistrau din doi in doi, in trei... ca din 200.000 capete era raportate doar 8.000 bucati ! Cum se putea asa ceva, veti intreba, plini de reprosuri. Se putea, pentru ca afacerea era dirijata, de sus de tot, tocmai de la Guvern, de insusi ministrul agriculturii. In Dolj se construiau palate cu banii de pe aceste vinzari de hrana, dezvaluia un deputat in Parlamentul Romaniei in februarie 1916! Ca sa vezi, si noi credeam ca de abia acum domnul Berceanu a inventat “roata” in Banie! In 1919, aceeasi persoana de trista figura, revine ministru, si tot la agricultura (asemanarile cu orice persoanaje in viata este pur intimplatoare, acestea, parol, neavind habar de istorie!) si, desi falit intre timp, isi reface rapid, averea, ascunzind terenuri de la expropriere. Mindru chiar de afacerile sale declara ca poate afla toata tara, pentru ca, asa, va stringe noi clienti! Nicolae Iorga, sarac si cinstit, si inainte si dupa realizarea Romaniei mari, declara ca “Nu sintem intr-o tara unde se poate jena cineva” V-am ramas dator cu numele ministrului agriculturii: se numea Alexandru Constantinescu, supranumit... “Porcul” datorita unor mici si nesemnificative asemanari cu animalul respectiv, dealtfel complet nevinovat. La nici un secol distanta, istoria se repeta, cu alti oameni dar aceeasi tema: coruptia, minciuna, furtul. Constantin Argetioanu spunea si el in Memoriile sale ”Cu inceputul lui 1915 s-au deschis, pentru cei cu trecere la guvern, atitea posibilitati de imbogatire peste noapte, prin exporturile si importurile de favoare, prin lucrarile publice, prin furniturile armatei, incit numai cei tari de inger sau cei prosti nu s-au pricopsit!” Se spunea in 1916 ca avem 1 milion de soldati, de fapt aveam doar 600.000! Aveam arme de la 1877 si nici urma de mitraliere! Aveam avioane vechi si nici o ambulanta! Se spunea ca datorita comisionului insusit de cei implicati in dotarea armatei, armata romana era doborita! Ministerul preferase contractele mai scumpe, pentru ca acolo, comisioanele - nu e asa? - erau mai mari! Va surprinde ? Sinteti indignati de asemenea proceduri ? Sau nu prea, pentru ca va suna a povesti cunoscute, parca ieri citite, in ziare ? Acum vorbim despre integrare europeana si schimbam bordurile, pentru ca erau prea vechi, apoi schimbam din nou schimbarea bordurilor pentru ca nu erau tip euro (chiar daca nu exista asa ceva!). Acum, vorbim de integrarea in structurile euroatlantice si cumparam navete spatiale, desi ne-ar fi trebuit mai multe care de lupta sau cizme mai bune pentru soldati, ca sa nu mai fie muscati de scorpioni prin desert, unde tot ii indemnam sa mearga, sa apere civilizatia de la haos... Lacrimile prezidentiale la inmormintarile fiilor nostri lasa fara speranta ochii copiilor orfani! Asa cum spunea Nicolae Iorga, nu sintem intr-o tara unde se poate jena cineva...
